sâmbătă, 19 decembrie 2009

Tura Bicicleta - 17.12.2009

Actiunea se petrece intr-un sat numit Dumbravita si in imprejurimile acestuia. Personajele principale sunt Bogdan si George, care ignora sfaturile tuturor de a nu merge cu bicicleta intr-o tura pe zapada.Cum spuneam, am plecat intr-o dimineata de iarna din gara brasov cu trenul personal si am platit biletele la dublu si pt biciclete... Am ajuns in Dumbravita, ne-am infofolit bine si am plecat pe strazile orasului aratand ca niste ciudati.





 


 


N-am parcurs traseul dorit deoarece zapada era prea mare si nebatatorita si nu am avut chef de "impinge bitza", asa ca am scurtat traseul si am ajuns la bunica lui Bogdan unde am mancat si am pierdut vremea.
Ne-am intors la Bogdan acasa in Dumbravita unde ne-am facut o omleta si ne-am chinuit 2 ore sa aprindem focul la o soba pe lemne (nu o sa mentionez daca am reusit sau nu). Pana la urma ne-am hotarat sa ne intoarcem la brasov cu trenul de 5 fiindca ne plictiseam. In tren am mai platit 5 lei pe langa biletele noastre ca sa nu faca scandal nasa.

luni, 23 noiembrie 2009

Tura Piatra Craiului - 22.11.2009

Intr-o duminica, in wekend, ca de obicei am plecat din brasov dis-de-dimineata pentru a avea timp destul pentru tura care va fi destul de lunga. Inca de la iesirea din Zarnesti am inceput sa urcam pantele de sub Vf Turnu. Pana la intrarea in padure urcusul a fost lejer, de la intrarea in padure am inceput sa transpiram si sa ne fie cald. Padina Hotarelor este o vale ingusta care urca abrupt si este acoperita de grohotis, facand urcarea dificila pe unele portiuni.
Vremea se imbunatatea pe masura ce urcam. Ajunsi in varf ne-am schimbat de hainele groase (cei care au avut haine mai subtiri... fiindca eu am ramas in pantalonii de iarna :-), apoi a urmat o scurta sedinta foto. Depresiunea Brasovului
Masivul P. Craiului
Ne urnim cu greu din loc deoarece soarele ne molesise. Parcurgem repede portiunea dintre Vf. Turnu si Saua Padinii Popii prin padure. Incepem sa coboram cand la un moment dat atentia ne e captata de doua capre negre care stateau pe creasta din fata noastra. Dupa cateva poze ne continuam drumul, iar pe partea cealalta a crestei pe care zarisem prima oara cele doua capre, observam spre mirarea noastra inca cinci. Iarasi poze peste poze si ne continuam drumul.
Un Husky.
Coborarea a fost de asemenea numai cu grohotis si am fost bucurosi sa ajungem la Refugiul Diana. La refugiu am mancat din nou.Dupa refugiu nu a mai fost chiar asa de mult de coborat, mai lung a fost druml prin oras pana la gara.
Uitati-va si la raportul de tura a lui Bogdan: RT: Piatra Craiului, 22.11.2009

duminică, 8 noiembrie 2009

Tura Bicicleta - 8.11.2009

Participanti: Vlad, Eu si tot ceilalti care nu au venit...
Intr-o zi frumoasa de iarna, da' calduroasa ca de primavara am plecat impreuna cu Vlad, un prieten de la Cpnt, cu bicicletele catre Pietrele lui Solomon unde urma sa urcam pe Drumul Vechi si sa coboram pe o poteca care coboara pana-n Rasnov si trece pe langa Pestera Rasnoavei.
Vlad pleaca in forta, iar eu dupa el. La un moment dat eu eram mort de oboseala, da' ce puteam sa spun :))? Asa ca am sperat ca va obosi si el si ne vom odihni. M-am inselat nu a obosit prea curand, de fapt nu cred ca a obosit deloc, dar la bariera de pe Drumul Vechi el m-a asteptat si pe mine. Tot traseul a fost asa de rapid incat nu am avut timp sa fac nici o poza si imi pare rau deoarece peisajul de "toamna" a fost minunat.
Drumul de coborare a fost acoperit complet de frunze pe unele portiuni, ceea ce era frumos dar si incomod deoarece am reusit sa cad de vreo 3 ori din cauza santurilor sau gropilor ascunse sub frunzis. Au fost portiuni si mai umede unde ne-am inoroiat rau de tot, iar bicicletele si hainele lui Vlad au fost acoperite cu noroi combinat cu frunze si alte minuni. Eu am scapat mai ieftin fiindca am avut aparatoare la bicicleta.
In final am ajuns in Rasnov, unde ne-am odihnit. Apoi am tras tare spre casa. Tura a fost nemaipomenita si cam atata :-?.

joi, 29 octombrie 2009

Tura Piatra Craiului - 24.10.2009

Intr-o zi de toamna ne-am strans 15 insi in Gara Brasov de unde am plecat cu trenul de 8.10 catre Zarnesti. Cu toate ca in urma cu o saptamana ninsese, vremea era superba, iar atmosfera foarte curata. Ajunsi in Zarnesti am inaintat catre Fantana lui Botorog unde am facut o mica pauza pentru a ne putea aranja lucrurile si pentru a stabili traseele. Urcarea pana in Poiana Zanoaga a fost foarte lejera, iar peisajul superb datorita anotimpului.
Panorama facuta din Poiana Zanoaga.
Am hotarat ca odata ce ajungem la Cabana Curmatura sa ne impartim in doua grupe, una care va urca pe Piatra Mica, iar cealalta grupa va urca pe Vf. Turnul si se stabilise ca vom cobora pe Padina Popii, dar am avut mici probleme la urcare asa ca am coborat pe Karol Lehman.
Ajunsi la cabana ne-am odihnit, am mancat si ne-am aprovizionat cu apa.
Condusi de catre Adi am inceput sa urcam catre creasta Craiului impreuna cu Bogdan A., Andrei, Bogdan, Cristina, Liviu, Iulian, Gabi. Urcarea a fost relativ usoara, iar pe o portiune am fost urmatiti de o capra neagra din padure care privea, nemiscata, urcarea noastra.
Ajunsi mai sus se puteau observa trei masive din curbura Orientalilor (Postavaru, Piatra Mare, Ciucas) aliniate si perfect vizibile. Peste creasta Pietrei Mici se observau Bucegii cu zapada pe ei.In varf era putin mai racoare din cauza vantului, dar lumina soarelui era puternica. Coborarea pe Karol Lehman a fost usurica si am mers destul de repede. Am ajuns in Zanoaga unde ne-am intalnit cu grupul care urcase in Piatra Mica, dupa care am pornit impreuna spre Zarnesti de unde am luat trenul de 18.50.


Raportul turei il gasiti si pe blogul lui Bogdan: RT: Piatra Craiului

marți, 13 octombrie 2009

Tura Bucegi - 27.09.2009

Participanti: George, Cata, Victor, Cioby, Bogdan A., Bogdan M.
 
"O idee infiripata in cap s-a concretizat in cele din urma in data de 27.09. O tura in bucegi pe traseul Bran-Ciubotea-Omu-Valea Cerbului-Busteni. Ne-am strans toti 6 in autogara din Bran si am apucat-o pe drumul prin Poarta, ocazie cu care ne-am oprit si la casa parintilor lui Cioby si ne-am aprovizionat cu ceva mere.
Drumul forestier urca aproape insesizabil pana la cabana Salvamont Bran. Dupa aceasta, drumul se transforma intr-o poteca ce urca pieptis, mai intai printr-o zona in care alterneaza poienile cu padurea, iar mai apoi printr-o padure plina de doboraturi, care fac urcarea anevoioasa.
Iesim in golul alpin surprinzator de repede, in caldarea glaciara a Ciubotei. Poteca serpuieste usor pe versantul nordic al vaii, iar mai apoi se inscrie pe abruptul din fundul acesteia. Cu toti aveam impresia ca dupa urcusul pe aceasta portiune dificila aveam sa iesim pe muntele Ciubotea, insa nu mica ne-a fost mirarea cand am descoperit ca noi nu parcursesem decat o terasa inferioara a vaii, si ca in fata noastra se aflau stancile vestice ale Varfului Scara. Parcurgem poteca prin fundul terasei superioare, dupa care, la un indicator aflat langa o stana cotim la dreapta urcand pe versantul estic al muntelui Ciubotea. Ne bucuram de faptul ca poteca ce urca pe coasta acestuia este foarte bine marcata cu stalpi, deoarece norii ne-au acaparat, iar vizibilitatea e scazuta. Ajunsi sus ocolim prin sud Varful Scara si intalnim poteca ce vine de pe Clincea, moment in care zarile ni se deschid si avem parte de o priveliste fantastica, lucru ce avea sa se pastreze pe toata durata zilei. Poteca parcurge micile denivelari intre Scara si Omu, intr-un decor de vis ce ii incanta pe cei care au ocazia pentru prima oara sa ajunga in aceasta parte a Bucegiului.
 
In fata se profileaza o ultima urcare inainte de Varful Omu, care de la departare parea foarte usoara insa care s-a dovedit a fi interminabila, probabil si din cauza oboselii acumulate.
Valea Gaura
Ajunsi sus, dupa o masa copioasa si o sedinta de poze, ne despartim de Cata ce urmeaza sa apuce poteca ce duce spre Bucsoiu, sa coboare apoi in Caldarea Malaiesti, sa urce din nou pe Culmea Tiganesti si sa se intoarca apoi in Bran prin Clincea. Noi urmam coborarea relativ monotona si lunga prin Valea Cerbului, insufletita insa de prezenta unor capre negre si a unui catelus care ne-a insotit pana in Busteni, motiv pentru care a primit o rasplata binemeritata.
Cioby
Costila si Cerdacul Stanciului
De la st. la dr.: Victor, Bogdan A., Eu, Cioby, Bogdan M.
Ultima parte a drumului a fot un mars de-a-lungul drumului ce face legatura intre Busteni si pseudo-cabana Gura Dihamului, plin de praf, manele si gunoaie. Ajunsi in Busteni, ne-am urcat in personalul de 19.54 care in mod uimitor n-a avut intarziere, dupa care ne-am despartit cu totii in gara Brasov. "
(Marin Bogdan - http://bogdam.blogspot.com/ - Raportul turei din Bucegi)