duminică, 31 octombrie 2010

Tura P. Craiului - 31.10.2010

Am facut tura asta cu o saptamana prea tarziu, din pacate natura a "murit" mai repede si nu am mai prins culorile toamnei in toata splendoarea lor. 



Watching over me

joi, 21 octombrie 2010

Tura Piatra Craiului - 07-09.09.2010

N-am mai scris de ceva vreme pe blog, deoarece nu am mai facut nici o tura, n-am mai fost pe nicaieri, si n-am facut nici poze... scoala e motivul...
 N-am avut timp sa postez ultima tura din Piatra Craiului unde am stat 2 nopti, pe scurt a fost ft. fain, am stat la Ref. Grind (1620), am fost cu Bogdan si inca un prieten.

vineri, 27 august 2010

Tura Piatra Craiului - 26.08.2010

Tura asta ar fi putut sa fie una tare faina daca vremea ar fi fost asa cum o vazusem noi cu o zi inainte pe saitul "http://www.carpati.org/". Cei de pe "Carpati" au uitat sa actualizeze vremea sau ce stiu eu, si noi am plecat bucurosi din Brasov pe la ora 6, iar cand am ajuns in Zarnesti ploua. La inceput picura apoi s-a oprit, dar nu am indraznit sa facem creasta sudica cum ne propusesem. Am hotarat sa mergem pe Piatra Mica a Pietrii Craiului.
Bogdan si-a achizitionat un aparat nou cu cateva zile inainte, un Kodak [Z915 (35-350mm) 10 Mega Pixeli]. M-a lasat sa ma joc si eu putin cu el, asa ca pozele pe care le voi posta sunt facute cu aparatul lui jmecher.


Cat am asteptat (2 ORE !!!) un grup micutz de colegi dintre ai lui am stat de vorba cu ciobani, si am facut cateva poze. Cand a aparut lumea... nu s-a intamplat nimc, a trebuit sa mai stam sa se odihneasca apoi am purces. Intr-o ora am ajuns pe varf, dupa care coborarea a fost plictisitore. La cabana nu am stat mult, poate fiindca a vazut Bogdan ca sunt nerabdator sa plecam odata. Am coborat prin Prapastiile Zarnestilor (a 5-a oara anul asta si deja le urasc !), iar Bogdan si cu mine am inceput sa mergem mai repede fiindca aveam de gand sa
prindem trenul de 7:15.


Calul acesta nu a prea nimerit sosetele

marți, 17 august 2010

Tura Baiu - 17.08.2010

Asta a fost prima tura dupa excursia din Turcai, si am hotarat sa fie mai usoara. A fost putin prea usoare si de aceea si foarte plictisitoare. A fost mai mult o tura de recunoastere a traseului de bicicleta, fiindca pe jos e lung drumul si nu e nimic de fotografiat.
O pisicutza care ne-a tinut companie in gara din Busteni.

duminică, 15 august 2010

Iron Maiden - 15.08.2010

Atat de mult am amanat sa scriu despre concertul asta incat era sa si uit. De vina e Cioby fiindca nu am primit pozele la timp.
Nici nu prea am ce sa scriu, o sa va dati seama cat de fain a fost din poze.

joi, 12 august 2010

vineri, 23 iulie 2010

Creasta nordica a Craiului - 22.07.2010

Am amanat cam mult postarea turei fiindca nu prea am avut chef sa o scriu, nici acum nu am chef, da' nu am incotro, fiindca am mai facut 2 ture, a trecut si o saptamana si incep sa uit.
Cu o zi inainte de tura aceasta am stabilit cu Liviu sa mergem in Crai si sa facem orice traseu, numai sa ajungem La Om. Nu numai ca am ajuns La Om, dar am avut timp sa facem toata creasta nordica a Craiului.
Din Zarnesti pana la Plaiul Foii am avut norocul sa fim luati de cineva in bena masinii, deoarece am fi fost total demoralizati si am fi urcat mai greu pe la lanturi dupa 14 km de mers pe jos. Asa am ajuns repede si putin zgribuliti, am incercat sa-i dam omului cativa lei dar nu a acceptat.

De la Plaiul Foii am mers prin padure pana la Ref. Spirla unde ne-am odihnit 5 minute apoi am plecat din nou si am mai mers 10 minute pana am inceput sa urcam pe o portiune teribila de grohotis. Dupa portiunea cu grohotis care nu a fost lunga am inceput sa urcam chiar pe lanturi. Urcarea nu a fost grea pentru mine si nici pentru Liviu nu cred ca a fost grea, dar pe unele portiuni trageam de el pentru a ajunge mai repede sus. Am ajuns intr-un timp foarte bun sus, pe la ora 12:30 si am avut toata ziua la dispozitie sa facem creasta. De la Ref. Grind pana pe Vf. La Om am mai mers 10 minute, iar pe varf am stat, mancat si am facut poze ca de obicei. Datorita lui Liviu am facut niste panorame superbe, fiindca mi-a dat un program de lipire a pozelor. Apoi editarea lor sper ca a iesit bine. Liviu a inceput sa se leneveasca cand a vazut cam cat de lunga e creasta, eu era cat pe-aci sa fac la fel, da' am zis ce naiba ca doar nu vin in fiecare zi in Crai si sa am o ocazie ca aceasta, asa ca am pornit pe creasta. Am mers repede, dar eu si cu multa grija fiindca ma gandeam ca peste o saptamana as fi in Turcia si nu ar fi prea frumos sa am vanatai sau zgarieturi. Soarele ardea ca naiba, bine ca de data aceasta am avut la mine crema de soare si singurul loc in care m-am ars au fost picioarele mele, fiindca le-am neglijat.









Cand am ajuns pe la jumatea traseului nostru pe Vf. Sbirii, norii negrii acoperisera Vf. La Om. Ne-am ingrijorat putin, dar degeaba fiindca nu ne-a plouat si pe noi. Vremea a fost superba iar sezonul si mai bun fiindca creasta era plina de smocuri cu Garofita Pietrii Craiului. Erau ilegal de frumoase si ilegal de cules...
Am ajuns la Ref. Varfului Ascutit si am inceput sa coboram. Groaznica, oribila, teribila si interminabila coboararea pe grohotisul ala jalnic. O ora si ceva am facut de pe vf. pana la Curmatura fiindca eu ma grabeam sa prindem trenul de 19:15, pe care Liviu spunea ca nu-l prindem.. chiar daca mai aveam 2 ore la dispozitie. Asa ca l-am sunat pe Bogdan ca sa il pot convinge pe Liviu ca ajungem. Dupa o alergatura nebuneasca prin padure am ajuns intr-un final la Fatana lui Botorog, unde Liviu era total deomoralizat si obosit.
Pe coborare eu am gasit un briceag bunicel si am incercat sa-l inapoiez proprietarului asa ca pana la Fantana lui Botorog am intrebat o multime de lume daca au pierdut un briceag. Cum nu pierduse nimeni briceagul l-am pastrat. Intre F. lui B. si oras am mai incercat sa facem autostopul, da' fara succes. La un moment dat opreste in dreptul nostru un tip cu prietena lui in dreapta si ne intreaba daca prindem trenul, eu am ramas putin uimit si nu prea stiam ce sa zic, m-am uitat mai bine la masina lui (un VW cu tapiterie din piele s.s.m.d.) si i-am raspuns ca-l prindem, asa ca au plecat. Dupa cateva secunde il aud pe Liviu :)) "Mah tampitule ! Ce facui !?":)). Eh adevarul e ca tocmai pierdusem ultima noastra sansa de a ajunge la gara cu masina, dar chiar nu m-as fi suit la oamenii aceia in masina, eram transpirat, inoroiat si ud. Asa ca am mers pe jos pana la gara, iar inainte de gara s-a oferit un sofer de microbuz sa ne duca pana-n Brasov. Eu l-am intrebat "Gratis ?!", da' nu a tinut asa ca am scos banii. Am platit cat pentru o cursa normala de autobuz, da' am fost singuri si nu am mai stat nici in duhoarea aia infernala din tren.
Tin sa mentionez ca m-am chinuit sa editez, panoramez si sa postez pozele, dar mai ales sa le fac, asa ca va rog sa le admirati :)).