miercuri, 3 februarie 2010

Tura Piatra Craiului - 01.02.2010

In wekendul din vacanta dintre semestre am plecat cu Bogdan din Brasov pe la ora 8 cu trenul de Zarnesti si ne-am hotarat pe drum sa urcam pana la Cabana Curmatura si in functie de vreme stabilim traseul la fata locului.
Vremea nu a fost cine stie ce, in Zarnesti ningea, iar cand am ajuns la Fantana lui Botorog (ningea)³. Ne-am aprovizionat cu putina apa fiindca nu era chiar asa de rece, era numai buna de baut. Am intrat in padure si am inceput sa urcam; a fost destul de obositoare urcarea pe zapada, da' a fost foarte fain si prin padure nu ningea chiar asa de tare. Ajunsi in Poiana Zanoaga a inceput sa ninga din nou (cu toate ca nu se oprise ninsoarea), cand mai tare cand mai incet. Aparatul meu nu a mers nici in tura asta prea bine din cauza frigului asa ca voi posta poze si de la Bogdan (unele fiind chiar mai reusite decat ale mele).Am strabatut destul de repede poiana si am intrat iarasi in padure.Drumul nu a mai fost batut de nimeni in acea zi, iar prin padure erau numai urme de animale.La un moment dat cararii marcate i se alatura o pereche de urme de urs, la inceput crezand ca nu pot fi de urs am mers linistiti mai departe, dar unde era zapada mai mare am observat si ghearele ceea ce a fost destul de neplacut.... Am inceput sa facem galagie si sa vorbim putin mai tare in timp ce mergeam ca sa ne asiguram ca nu luam ursul prin surprindere (am uitat sa mentionez ca urmele erau proaspete si neacoperite de zapada si ca erau singurele urme de pe carare). Pana la urma ne-am intalnit cu un grup de tineri care veneau dinspre cabana si ne-am mai linistit, iar drumul pana la cabana nu ni s-a mai parut asa de lung.La cabana am mancat si am cumparat si cate o ciocolata calda care a fost bunicica. (Intru putin in detalii fiindca mi se pare amuzant): Dupa ce am terminat de mancat ne-a mai ramas o bucatica de branza care urma sa o dam Saint Bernardului de afara, l-am lasat pe Bogdan sa inveseleasca cainele, dar el nu stia ca este impachetata in 2 pungulite transparente, asa ca a scos branza din prima punga si a aruncat-o cainelui, dihania sa napustit asupra pungi cu branza a mirosit-o si dintr-o miscare a inghitit-o fara sa o mestece. Am inceput sa radem amandoi si sa ne intrebam daca va putea sa digere intr-un fel branza aceea si am ajuns la concluzia ca o va scoate la fel cum a inghitit-o.
De la cabana am plecat spre Prapastiile Zarnestilor pe drum marcat, dar dupa vreo 200 de metrii am pierdut drumul si am mers pe unde am stiut si se mai vedeau niste urme de skiuri prin zapada. Am urmarit urmele care ne-au dus in padure, iar acolo tot asa am mers fara sa stim pe unde mergem (prea tare nu aveam unde sa ne ratacim asa ca am continuat). Intr-un final am ajuns la un raulet inghetat langa care era un panou informativ, dar drumul tot nemarcat a ramas. Am ajuns cu bine in Prapastiile Z. unde am realizat ca am mers prin padure paralel cu drumul marcat. Prin prapastii omul are grija sa nu lase habitatul natural cum il gaseste si totodata are grija sa distruga si panourile informative. In rest peisajul a fost ok si am avut ocazia sa fac si niste "ice climbing" fiindca aveam "ice axe-ul" la mine. Si cam asta a fost tura :-?.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu