joi, 27 mai 2010

Tura Bicicleta - 16.05.2010

Tura a fost scurta si noroioasa numai din cauza lui Bogdan care a fost prea lenes si a modificat traseul. Traseul initial a fost: Pietrele lui Solomon, drumul albastru care coboara din Poiana Bv. si Timisul de Jos, dar lui Bogdan i s-a parut mult prea lung drumul asa ca am scurtat si am coborat direct in Racadau.

joi, 13 mai 2010

Tura Bucegi - 09.05.2010

      Am constatat impreuna cu Bogdan ca exact cu un an inainte pe data de 9 mai 2009 am facut prima tura impreuna, dar au mai fost Cioby si Fabian, prima tura fiind in Piatra Mare. In tura asta am fost impreuna cu Bogdan si cu ursul.. detaliile le veti afla pe parcurs.
     Dupa o pauza, de cateva saptamani din cauza scolii si a vremii, am ales sa mergem in Bucegi. Vremea nu a tinut cu noi in totalitate, dar urcarea pe Jepii Mici a fost insorita, sa zic asa... Pe urcare eu am obosit putin mai repede din cauza stomacului gol, iar salvamontistii ne ingreunau urcarea deoarece mirosul gratarelor facute de ei ne umplea nasurile.
      Cam pe la jumatatea urcarii, dupa ce am trecut pe langa numeroase portiuni cu lanturi (majoritatea inutile) ne-am hotarat sa ne odihnim putin si poate sa mancam cate ceva.
      Bogdan s-a asezat primul si s-a descaltat imediat, in acel timp eu imi scoteam mancarea si admiram peisajul fiind cu spatele la Bogdan. Dupa cateva zeci de secunde m-am intors cu fata la Bogdan, spre uimirea mea am vazut o dihanie mare cat un urs, ba chiar mai mare !.. ce mai, era chiar ursul ! cu patru labe si ghiare si toate cele.. in fine era ursul in spatele lui Bogdan la aproximativ sapte metri. Una doua secunde am stat sa analizez situatia, apoi a trebuit sa il anunt pe Bogdan. Asadar in soapta pe un ton ciudat i-am spus ca e ursul in spate, cred ca m-a crezut din prima din cauza seriozitatii mele si a fetei pe care o facusem.:)) Eh...:-J nu m-am speriat prea tare si din fericire nici Bogdan nu s-a speriat, ci s-a ridicat s-a incaltat din doua miscari si am inceput sa ne retragem usor cu spatele. Din fericire nu am fost nevoiti sa renuntam la mancare sau chiar mai rau sa fugim. Ursul s-a speriat de mine fiindca m-a confundat cu Chuck Norris, iar cand i-a spus Bogdan vreo doua chiar a luat-o la fuga, iar cand s-a mai departat am reusit sa-i fac vreo doua poze.
      Dupa ce am ajuns intr-o zona mai deschisa am renuntat sa ne uitam mereu peste umar... ne uitam doar sa vedem daca am pierdut vreun lucru... nu din cauza ursului. Am ajuns noi intr-un loc mai deschis, dar am intrat in nori si vizibilitatea era mica. Cu toate ca era din cand in cand innorat, incetosat si cum mai era, eu am fost imbracat in pantaloni 3/4 si parazapezile. Multe trecatori si sarituri erau acoperite de zapada, asa ca ne-a usurat urcarea. Telecabinele urcau si coborau incontinuu si noi ne gandeam la cat de multi pantofari se afla pe platou...
                                O poza ferchesa.
Poza asta cred ca e cel mai reusit macro pe care l-a facut aparatul meu vreodata.

Cabana "nu-stiu care" de "nu-stiu unde"... bine... stiu de unde da suna amuzant... da' tot nu stiu care cabana e... una... oricum sunt multe prin Bucegi.

Poza nu e modificata......... chiar asa de urat e Bogdan !

     Asa am ajuns si pe platou... unde am facut o baie bocancilor intr-un mic lac glaciar format odata cu topirea zapezilor. stratul de gheata parea solid, adika era solid, dar eu am vrut sa vad cat de solid... si am vazut. noroc ca aveam parazapezile si in bocanci nu a intrat apa. Am uitat sa mentionez ca Bogdan a avut dublarii la el si nu a avut deloc probleme cu apa, in schimb a avut probleme cu bataturile fiindca a fost prima lor tura.
Am ales un loc strategic unde puteam manca linistiti si in acelasi timp puteam rade de pantofarii care mergeau in tocuri pe zapada si se plangeau ca e frig cu zece mii de blanuri pe ei.
Am mancat bine si am plecat mai departe sa coboram pe Jepii Mari, numai ca intrarea pe J.M. am gasit-o mai greu din cauza cetei, iar apoi din cauza grindinei, iar apoi din cauza ploii, mai pe scurt din cauza vremii de cacat !

      Asta e bogdan aproape ud leoarca.. noroc ca avea dublarii, fiindca la picioare (la laba piciorului ma refer) nu s-a udat. Eu am avut pelerina de ploaie din fericire... si m-am udat doar la picioare :)).
Inainte sa ajungem in oras s-a oprit si ploaia...dragut din partea ei !
      Raportul turei l-a scris si Bogdan: RT:Bucegi 09.05.10