vineri, 23 iulie 2010

Creasta nordica a Craiului - 22.07.2010

Am amanat cam mult postarea turei fiindca nu prea am avut chef sa o scriu, nici acum nu am chef, da' nu am incotro, fiindca am mai facut 2 ture, a trecut si o saptamana si incep sa uit.
Cu o zi inainte de tura aceasta am stabilit cu Liviu sa mergem in Crai si sa facem orice traseu, numai sa ajungem La Om. Nu numai ca am ajuns La Om, dar am avut timp sa facem toata creasta nordica a Craiului.
Din Zarnesti pana la Plaiul Foii am avut norocul sa fim luati de cineva in bena masinii, deoarece am fi fost total demoralizati si am fi urcat mai greu pe la lanturi dupa 14 km de mers pe jos. Asa am ajuns repede si putin zgribuliti, am incercat sa-i dam omului cativa lei dar nu a acceptat.

De la Plaiul Foii am mers prin padure pana la Ref. Spirla unde ne-am odihnit 5 minute apoi am plecat din nou si am mai mers 10 minute pana am inceput sa urcam pe o portiune teribila de grohotis. Dupa portiunea cu grohotis care nu a fost lunga am inceput sa urcam chiar pe lanturi. Urcarea nu a fost grea pentru mine si nici pentru Liviu nu cred ca a fost grea, dar pe unele portiuni trageam de el pentru a ajunge mai repede sus. Am ajuns intr-un timp foarte bun sus, pe la ora 12:30 si am avut toata ziua la dispozitie sa facem creasta. De la Ref. Grind pana pe Vf. La Om am mai mers 10 minute, iar pe varf am stat, mancat si am facut poze ca de obicei. Datorita lui Liviu am facut niste panorame superbe, fiindca mi-a dat un program de lipire a pozelor. Apoi editarea lor sper ca a iesit bine. Liviu a inceput sa se leneveasca cand a vazut cam cat de lunga e creasta, eu era cat pe-aci sa fac la fel, da' am zis ce naiba ca doar nu vin in fiecare zi in Crai si sa am o ocazie ca aceasta, asa ca am pornit pe creasta. Am mers repede, dar eu si cu multa grija fiindca ma gandeam ca peste o saptamana as fi in Turcia si nu ar fi prea frumos sa am vanatai sau zgarieturi. Soarele ardea ca naiba, bine ca de data aceasta am avut la mine crema de soare si singurul loc in care m-am ars au fost picioarele mele, fiindca le-am neglijat.









Cand am ajuns pe la jumatea traseului nostru pe Vf. Sbirii, norii negrii acoperisera Vf. La Om. Ne-am ingrijorat putin, dar degeaba fiindca nu ne-a plouat si pe noi. Vremea a fost superba iar sezonul si mai bun fiindca creasta era plina de smocuri cu Garofita Pietrii Craiului. Erau ilegal de frumoase si ilegal de cules...
Am ajuns la Ref. Varfului Ascutit si am inceput sa coboram. Groaznica, oribila, teribila si interminabila coboararea pe grohotisul ala jalnic. O ora si ceva am facut de pe vf. pana la Curmatura fiindca eu ma grabeam sa prindem trenul de 19:15, pe care Liviu spunea ca nu-l prindem.. chiar daca mai aveam 2 ore la dispozitie. Asa ca l-am sunat pe Bogdan ca sa il pot convinge pe Liviu ca ajungem. Dupa o alergatura nebuneasca prin padure am ajuns intr-un final la Fatana lui Botorog, unde Liviu era total deomoralizat si obosit.
Pe coborare eu am gasit un briceag bunicel si am incercat sa-l inapoiez proprietarului asa ca pana la Fantana lui Botorog am intrebat o multime de lume daca au pierdut un briceag. Cum nu pierduse nimeni briceagul l-am pastrat. Intre F. lui B. si oras am mai incercat sa facem autostopul, da' fara succes. La un moment dat opreste in dreptul nostru un tip cu prietena lui in dreapta si ne intreaba daca prindem trenul, eu am ramas putin uimit si nu prea stiam ce sa zic, m-am uitat mai bine la masina lui (un VW cu tapiterie din piele s.s.m.d.) si i-am raspuns ca-l prindem, asa ca au plecat. Dupa cateva secunde il aud pe Liviu :)) "Mah tampitule ! Ce facui !?":)). Eh adevarul e ca tocmai pierdusem ultima noastra sansa de a ajunge la gara cu masina, dar chiar nu m-as fi suit la oamenii aceia in masina, eram transpirat, inoroiat si ud. Asa ca am mers pe jos pana la gara, iar inainte de gara s-a oferit un sofer de microbuz sa ne duca pana-n Brasov. Eu l-am intrebat "Gratis ?!", da' nu a tinut asa ca am scos banii. Am platit cat pentru o cursa normala de autobuz, da' am fost singuri si nu am mai stat nici in duhoarea aia infernala din tren.
Tin sa mentionez ca m-am chinuit sa editez, panoramez si sa postez pozele, dar mai ales sa le fac, asa ca va rog sa le admirati :)).

sâmbătă, 17 iulie 2010

Tura Bucegi - 18.07.2010

Cu o zi inainte de tura asta am fost la Cheile Rasnoavei asa ce eu eram putin obosit, dar am mers fiindca a fost vreme faina si oricum trebuia sa mai recuperez din turele pierdute din cauza vremii. Asa ca am plecat cu 4 prieteni inspre Busteni cu trenul ca si cu o zi inainte. Datorita intarzierii trenului am schimbat traseul de mai multe ori, iar pana la urma ne-am decis sa facem ceva usor pana la Omu si inapoi. Asadar am inceput sa urcam spre Valea Cerbului. Poteca a inceput sa urce brusc prin padure, iar eu fiind obosit am cedat destul de repede, asadar am tras tot grupul dupa mine intr-o tura mai scurta. Pe parcursul traseului nostru mai scurt am ajuns la concluzia ca nu am fi ajuns pana la Omu la timp si asta m-a facut sa nu ma mai simt vinovat.

Dupa ce am terminat sa fotografiez lacusta, m-am hotarat sa incerc s-o iau pe deget. Am reusit, i-am atins antenutzele putin, a simtit ca sunt aproape si cu frica s-a suit pe degetul meu. Curioasa pisca usor cu clestisorii pielea de pe falanga mijlocie a degetului aratator. Cand a ajuns la articulatia degetului unde carnea pare mai moale si-a infipt colti ...!... eu am urlat, iar Monstrul a fost propulsat de pe degetul meu.
Am mancat prim Poiana Costilei, apoi am plecat prin Poiana Vai Cerbului spre Pichetul Rosu, iar pe drum am mai trecut prin doua poieni: P. Batranilor si P. Morarului. De la Pichetul Rosu am mers pe Drumul Neslor Ureche, care a fost foarte inoroiat, pana am ajuns din nou la drumul forestier. Pe marginea acestui drum erau sute de mosnegi care ,cum spunea Bogdan, au plecat cu rulota sa nu plateasca intretinerea.

Tura Cheile Rasnoavei - 17.07.2010

Nu stiu cum sa incep, asa ca voi sari peste introducere. Am ajuns in Predeal pe la 10AM si am plecat spre Cabana Trei Brazi. Drumul nostru marcat a mers o vreme prin spatele vilelor si hotelurilor ceea ce a fost deranjant deoarece proprietarii lor isi aruncau gunoaiele in poteca, doar asa e la noi in romania (numele acestei tari nu isi merita majuscula). Am inceput sa urcam pe o poteca larga usor inclinata si am intrat mai adanc in padure. Dupa cateva zeci de minute de mers am ajuns la o rascruce de drumuri, iar drumul nostru a inceput sa coboare brusc spre Cabana Trei Brazi. 

Intr-un final am ajuns langa cabana intr-o poienita destul de intinsa, plina cu bucuresteni cu corturi si gratare... foarte neplacut. Dezamagiti de cele vazute am cautat un loc mai retras unde am mancam si noi cate ceva. In introducere ar fi trebuit sa mentionez ca tura am facut-o cu Liviu. Datorita lui Liviu am facut si eu poze, deoarece aparatul meu nu mergea, probleme tehnice... mno prea multe detalii.
Dupa ce am mancat a urmat o scurta sedinta foto, dar pozele nu au iesit cum ma asteptam asa ca nu le mai postez. Am mers inspre Poiana Secuilor de unde am luat-o inspre Cheile Rasnoavei pe un drum marcat. Am avut ghinionul sa aflu si eu ce inseamna cuvantul noroi, iar acesta inseamna: "poteca inaccesibila pt un pantofar". Bocancii mei s-au ingrasat instantaneu cu cateva kg de noroi si era sa pierd unul dintre ei, dar am iesit la un moment dat intr-o poiana mai uscata, unde am facut o mica pauza pentru poze deoarece am gasit un loc cu foarte multe ciuperci. Asa ca ne-am abatut de la poteca prin padure sperand sa gasim mai multe. Lumina tinea cu noi iar timp era din belsug.
Dupa  inca ceva timp de mers pe traseu prin poienite si paduri am inceput sa auzim muzica, de fapt erau manele. Am ajuns la drumul forestier ce trecea prin Cheile Rasnoavei si am inceput sa mergem spre chei. Am fost destul de dezamagit de asa numitele chei. Singurul lucru care m-a impresionat a fost Paraul Cheii care trecea si el pe acolo din intamplare, se grabea asa ca i-am facut ,impreuna cu Liviu, niste poze.


Scara "rulanta" pe care o vedeti facea parte dintr-un mini-traseu de via ferata.
Tot in chei am asistat la un bungee-fail. O copila urca nerabdatoare cu un fel de lift, impreuna cu insotitoarea de la salvamont, pentru a se arunca in cap. Partea nasoala este ca era legata de picioare cu un fel de coarda elastica pentru a nu da prea tare cu capul de pamant... Dar, cum spuneam "bungee-fail" a uitat sa sara, iar noi am pierdut 30-40 minute asteptand sa urce si sa sara, dar partea faina e ca tipa din lift a admirat peisajul de sus pentru 100€.


Din cauza bungee jumping-ului ne-a prins si ploaia iar noi mai aveam de mers 10 km pana in Rasnov la gara.
Dar o pereche de magarusi ne-a mai ridicat moralul. Saracii de ei stateau in ploaie, iar noi de sub pelerine ii pozam, curiosi au venit spre noi sa ne impunga cu botul, dar nu i-am lasat fiindca erau uzi.


miercuri, 14 iulie 2010

Tura Bucegi - 13.07.2010

Dupa o lunga pauza m-am hotarat sa merg cu Bogdan in Bucegi sa facem o tura de alpinism. Ce pot sa spun... am regretat putin ca am fost in tura asta, ma asteptam sa fie ceva mai simpla daca tot nu urcam pe niciun varf, dar nu a fost pentru mine.
Am ajuns in Busteni pe la 8 si ceva chiar daca am plecat cu trenul de 6, doar e normal sa stai cu orele in tren pentru 40 de km.
La inceput urcarea pe Seaca dintre Clai nu parea cine stie ce, iar Bogdan tot imi repeta ca e scurta. O fi fost ea scurta da a durat ceva pana am ajuns sus in saua Claii. Eh daca vreti sa stiti de ce a durat cititi de pe blogul lui  Bogdan. Pe urcare Bogdan incepe sa-si pipaie rucsacul in lateral din ce in ce mai agitat, dupa 3 secunde ajunge la concluzia ca si-a scapat betele pe drum pe undeva. Eu ca un bun prieten am ras putin de el si l-am tachinat o perioada de timp dupa aceea.
Dupa o demoralizanta urcare am ajuns in sa si am inceput sa mergem pe o curba de nivel. A fost un pic cam lunga aceasta curba deoarece se vedea drumul nostru de coborare pe Jepii Mici, dar mai aveam de mers pana sa ajungem la el. Inainte sa ajungem pe Jepi am intalnit 3 capre negre la vreo 20 metri de noi. Acestea s-au speriat si in fuga lor nebuneasca au daramat pietre si bolovani undeva deasupra noastra. Pe coborarea de pe Jepi am cautat locul in care ne-am intalnit cu ursul, dar nu am reusit sa il recunoastem si am trecut pe langa el. Macar in tura asta nu a plouat si a fost soare cam toata ziua.