sâmbătă, 15 octombrie 2011

Teambuilding CPNT - Jocurile Copilariei 07-09.10.2011

     Fac o mica paranteza inainte sa incep sa povestesc d-ale Teambuilding-ului.

     In ultima vreme m-a tot intrebat lumea: de ce scriu pe blog, la ce ma ajuta lucrul asta, de ce pierd timpul scriind. E destul de ciudat, nu stiu cum sa le raspund, este ca si cum i-asi intreba eu de ce stau pe Facebook sau 9GAG. Am eu motivele mele pentru care scriu si cred ca e mult mai sanatos pentru creierul meu, decat sa stau sa pierd timpul pe Facebook. Chiar imi pare rau ca nu fac mai multe ture ca sa pot scrie mai des. Nu vreau sa scriu alte lucruri pe langa rapoartele de tura fiindca pe urma ar deveni blogul un fel de jurnal. Oricum nu stiu cata lume imi citeste mie blogul si daca li citeste cine vreau eu sa-l citeasca.

     Gata cu paranteza, sa trecem la lucruri ... copilaresti.
Totul a inceput in Tabara de Vara a CPNT-ului, unde din cauza plictiselii 3 CPNTisti, printre care Cezar si Bogdan, s-au gandit sa organizeze un Teambuilding la care sa participe exclusiv CPNTistii. Tema principala au stabilit sa fie jocurile din copilarie. Au trecut 2 luni de atunci si ideea a facut fotosinteza. Adevarul e ca a fost o idee geniala si tuturor le-a placut.
     Biletul de participare la Tb. a fost un SlideShow, facut in PowerPoint, care sa contina minim 15 poze din copilarie. Celor nascuti dupa '85 nu le-a fost prea greu sa adune pozele. In saptamana cu weekendul cel mare ne-am adunat in MyPlace: Bogdan, Ruxi, Cezar si cu mine sa discutam despre ce jocuri se vor juca, de ce obiecte avem nevoie si sa organizam putin lucrurile. Imi aduc aminte ca am scanat cu Cezar vreo 100 de poze in seara aceea deoarece nu toti aveau scanner.

     Toate fiind puse la punct ne-a mai ramas numai sa ajungem la Intorsura Buzaului la casa buniceasca a Ruxandrei. Am plecat de vineri seara 8 persoane cu duba lui Dani si am ajuns la destinatie dupa ce s-a intunecat. Ne-am apucat sa instalam sistemul audio, sa taiem lemne pentru soba si sa facem putin loc prin casa. 
In seara aceea eu m-am culcat mai repede decat restul lumii, fiindca eram treaz de dimineata de la 06.30. Asa ca mi-am cautat un loc undeva in casa, mi-am pus izoprenul si sacul de dormit si am adormit cu toate ca in camera de vizavi canta muzica.
     Dupa ce am mancat, a doua zi, au inceput sa mai apara din oameni si a trebuit sa ne organizam jocurile. Lista cu jocuri a fost destul de lunga si nu am fi avut timp sa ne plictisim, dar din pacate vremea nu a tinut cu noi de data asta. Ne-am grabit sa jucam jocurile cele mai distractive prima data sperand ca nu o sa ploua si ca o sa avem timp sa jucam cat mai multe.
     Am jucat Matele la care ne-am distrat de minune, ne-am rasucit mainile si uneori ajungeam in niste pozitii din care nici noi nu mai stiam cum sa iesim, dar dapai echipa adversa. Arbitrii au tinut evidenta timpilor, dar pentru noi nu mai conta cine castiga cine nu, conta jocul in sine. Dupa vre-o ora de ma(tz)e s-a mai racit si vremea si am decis sa jucam ceva care sa implice alergarea, asa ca am jucat Castel - alt joc super distractiv pe care eu nu il jucam in copilarie.
     Ne-am batut si cu cornete, un joc la care nu prea ma pricepeam sa fac cornete si toti radeau de mine, dar cand am inceput sa tragem cu ele nu a mai ras nimeni. A inceput sa ploua si am intrat in casa.

     Seara am instalat cu Cezar video-proiectorul si am pus un cearceaf pe un perete unde urma sa proiectam SlideShowurile cu pozele noastre. Ne-am ingramadit cu totii intr-o camaruta si ne-am amuzat de copilaria altora. A fost o seara lunga, am dormit fiecare pe unde am putut, ca sarmalele fiecare in sacul lui de dormit.

     A doua zi eu m-am carat mai repede cu un tip care mergea in Brasov si nu am mai ajutat cu curatenia finala deoarece facusem destula pe parcursul celor 2 zile asa ca am fost scutit.
     P.S. Ar trebui sa facem asta mai des, poate cu mai putin alcool, sau deloc.

vineri, 14 octombrie 2011

Cheile Vârghisului - 05.10.2011

     M-am uitat in arhiva postarilor de anul trecut si sunt putin nostalgic. Sper sa nu ma lungesc prea mult cu scrisul la tura asta cu toate ca merita fiecare litera. Data de 05.10 este in timpul saptamanii, asa ca am chiulit in ziua aceea de miercuri de la scoala, am zis ca-mi permit fiindca sunt ore usoare si putine, sunt la zi cu invatatul si oricum nu-mi simte lipsa nici drq daca lipsesc de la scoala.

     Am vrut sa merg in Vârghis deoarece e destul de departe, vreo 70km, si asa ocazie mai rar. In chei auzisem de la Cezar ca sunt niste pesteri interesante, iar eu cum nu am mai fost intr-o pestera neturistica de dimensiuni mai mari am zis ca nu vreau sa pierd asa o ocazie. Plus ca sunt niste trasee de catarat foarte faine. Plus peisajul superb.
     Asadar mi-am cautat o pereche de pantaloni mai rai si o shuba mai rapciugoasa ca sa ma pot tavali prin noroaiele pesterii fara sa-mi pese prea tare de haine si cam asta a fost bagajul meu. De fapt am uitat de mancare, dupa ce m-a trezit Cezar ne-am apucat sa ne facem sendvisurile. El s-a chinuit si le-a bibilit bine de tot pentru a le uita pe masa.

      Ne-am intalnit la gara cu Balan si cu Ruxi apoi a aparut si Dani cu duba sa ne ia. Ar mai fi trebuit sa vina inca doua persoane, dar n-au mai dat nici un semn de viata asa ca am plecat fara ele. Pe drum spre Vârghis ne-am oprit in Baraolt sa isi ia lumea de mancare. Eu am facut poze si am mancat o gogoasa cu ciocolata.
      Vremea a tinut cu noi si a fost soare si cald. Am ajuns intr-un final si la destinatie. Am mers putin pe poteca pe langa rau apoi am inceput sa urcam prin padure. Urcarea a fost nasoala tare si abrupta. Dupa vreo 10 minute de urcat cu bagaj greu (echipamentul de catarat) ne-am dat seama ca am gresit drumul si ca trebuie sa ne intoarcem, asa ca am coborat fiecare pe unde a putut. Dupa ce am ajuns din nou la rau am mai mers pe poteca inca putin apoi iar am inceput sa urcam, numai ca de data asta parca se vedeau ceva urme si parca parca era o poteca. Am nimerit si am ajuns la peretele de cocot.

Pozitie mai Gay decat cea pe care o am
nu exista.
     Nu am stat sa pierdem vremea prea mult pe acolo asa ca i-am lasat pe Dani si Balan sa catere, iar noi am mers sa pesterim. Am coborat din nou la rau, l-am traversat pe un bustean cazut, apoi am inceput sa urcam niste scari pana la gura pesterii. Dupa ce mi-am schimbat adidasii si i-am ascuns pe ceilalti ne-am dat seama ca avem o singura frontala care putem spune ca lumineaza. A Ruxandrei lumina mai tare becul care o atentiona ca bateriile sunt descarcate decat ledurile propriu-zise, iar a mea era putin mai puternica decat lumina lumanarii.
     Am inaintat mai cu frica la inceput, apoi am prins curaj. Cand am ajuns in prima camera mai maricica unde se ramifica drumul am cotit gresit si am ajuns de unde am plecat. Am cautat apoi in alta directie partea cea mai lunga a pesterei, dar am dat de o camera in care trebuia sa intrii pe burta si erau lilieci in ea. Din pacate nu am poze cu ei deoarece ne-a fost prea frica sa mergem sa-i vedem. Am incercat oarecum sa mergem, dar ne imaginam ca daca se sperie de noi o sa iasa toti de-odata exact ca in desenele animate. Si am mers cate putin fiecare, adica Cezar si cu mine. Eu mergeam 2 pasi Cezar 2 si tot asa pana cand Cezar a zis ca nu mai merge, asa ca am facut eu un salt mai mare, m-am pus pe burta si am incercat sa intru pe sub tavanul ingust ca sa vad camera cu lilieci, dar Cezar deja se departase considerabil de mine asa ca mi-a fost si mie frica sa mai merg avand in vedere ca frontala mea abia lumina ceva.
     M-am dat si eu batut regretand ca nu am mai inaintat 2 metrii sa vad cat de mari erau creaturile care scoteau zgomotele alea infernale. Am nimerit apoi pe calea cea mai lunga a pesterii si ne-am distrat putin pe intuneric. Am stat cu frontalele stinse vreo 3-4 minute. Asa bezna si liniste nu am mai vazut si auzit in viata mea. Dupa ce am mai inaintat prin tunel a inceput sa mi se faca din nou frica deoarece mersesem destul de mult si aveam un sentiment sinistru, dupa inca 10 minute de mers am prins din nou curaj, de fapt nu era curaj era chef sa tot merg pana la capat. Si erau nenumarate momente de dezamagire in care credeam ca se termina pestera, dar nu era de loc asa. De fiecare data gaseam cate-o alta crapatura pe unde sa ne strecuram si sa trecem mai departe. Intr-un final am ajuns intr-o zona unde ar fi trebuit sa cataram o stanca mai mare ca sa putem trece de ea si am preferat sa ne intoarcem deoarece era totul ud si nu ar fi fost prea indicat sa cataram pe acolo. La intoarcere am mers mai repede si ne-a luat vreo 20 de minute ca sa iesim din pestera. Am iesit innamoliti din cap pana-n picioare din pestera, dar a meritat.


     Ne-am intors la locul de catarat si ne-am schimbat in hainele noastre normale. Am catarat si eu un traseu de gradul 5-6, am ajuns pana in varf si am fost tare mandru de performata mea. Dupa ce am rapelat si m-am vazut cu picioarele pe pamant aveam mainile atat de obosite incat nu mai puteam sa-mi desfac nodul si sa dau hamul jos de pe mine. Am mai stat putin si am plecat sperand sa ajungem si la sedinta de la CPNT. Nu am mai ajuns fiindca am oprit in Baraolt sa mancam un gulash unguresc. Problema e ca am mancat UN gulash, de fapt doar Ruxi a mancat. Am comandat 5 gulasuri si mai aveau o singura portie asa ca i-am lasato Ruxandrei, iar noi ne-am luat alte minuni. Dupa ce am mancat am plecat spre Brasov.
     In Bv. am mers pe sitei unde erau CPNTistii la o bere, dar nu am mai stat deoarece aveam de citit ceva la biologie.

luni, 3 octombrie 2011

Maratonul Pietrei Craiului - 01.10.2011

     M-am hotarat dupa doua saptamani ca ar cam fi cazul sa scriu despre Maratonul Pietrei Craiului, pe scurt MPC. Imi ia ceva timp pana imi adun gandurile pentru a scrie plus alte pregatiri. Mi-au trebuit 10 minute sa gasesc muzica potrivita pentru a scrie (am ales Coldplay), inca 5 minute sa-mi asez scaunul si inca 5 minute sa ma gandesc daca are rost sa incep sa scriu, fiindca ar trebui sa apara Bogdan in orice clipa.

     Este destul de ciudat cand ma gandesc cat de repede a trecut timpul de cand am fost la MPC. Vremea a fost faina, nu a fost foarte cald, dar oricum muuult mai cald decat este acum.
     Am plecat intr-o sambata cu masina lui Bogdan, eram numai noi 3, al 3-lea fiind Cezar. Din cate imi aduc eu aminte am plecat destul de devreme fiindca trebuia sa fim in Zarnesti la ora 7.00 sau 8.00, nu mai conteaza, ideea este ca Cezar si cu mine am stat si ne-am jucat pe calculator pana tarziu, si nu am prea dormit in noaptea aceea. Dimineata ne-am facut repede bagajul si Cezar a facut sendvishurile.

     In Zarnesti era frig (punct) Soarele a rasarit mult prea tarziu ca sa ma pot bucura de el. Am uitat sa mentionez ca am participat din nou ca voluntari si am fost arbitrii in diverse posturi de pe traseul maratonului, ca sa nu credeti ca am alergat eu la maraton. Poate la anu.
     Startul s-a dat de pe o strada din Zarnesti, au fost aproximativ 400 de concurenti printre care Balan, Cornel, Iulian si Pisy Iuli. De la start am primit vuvuzele, talangi si veste reflectorizante pe care scria STAFF :->. Apoi ne-au dus in posturi. Eu am stat in Coltii Chiliilor langa manastire, iar Bogdan cu Cezar s-au dus la refugiul Spirlea. Pe mine m-au dus organizatorii cu Land Rover-ul pana in post, nu a trebuit sa merg nici macar un metru pe jos. Spuneam mai devreme ca a rasarit soarele prea tarziu pentru a ma bucura de el, asta deoarece imediat cand am inceput sa-i simt si eu caldura pe umeri a trebuit sa plec, iar cum postul meu a fost pe partea vestica a Pietrei Craiului am mai asteptat cateva ore sa rasara soarele de dupa masiv...

     M-au lasat singur in post cu 6 laditze cu struguri, o lada mare cu mere, un metru de branza de burduf, doua lazi mari cu banane, 4 paini mari de cartofi si sute de pahare de plastic. M-am apucat sa pun mesele si sa spal din fructe, asta abia dupa ce m-am saturat eu sa mananc. Ceilalti voluntari au venit pe jos, asa ca pana au venit ei eu apucasem sa ma organizez cumva. Nu a mai durat mult si au aparut primii alergatori, au baut un pahar cu energizant si au plecat. De fapt nu e corect sa zic ca au plecat din momentu in care nici nu s-au oprit. Cel care a iesit pe locul I a reusit sa bata recordul la acest traseu.
     Este destul de interesant cat de multa lume crede ca Bogdan si cu mine suntem frati. Unul dintre concurenti cand m-a vazut a ramas putin cu gura cascata apoi m-a intrebat foarte mirat: ,,-Pe tine nu te-am vazut mai sus !?!?" Mai sus insemnand postul in care sa afla Bogdan cu Cezar. Alt participant la fel m-a intrebat daca fratele meu e la Spirlea... Eu m-am obisnuit sa ne zica lumea ca semanam.
     Putin despre colegii mei voluntari: Un nene cu fica lui enervanta si o tanti sasoaica foarte de treaba cu ficele ei foarte cuminti. Tipul ne-a ajutat putin, inainte sa apara concurentii, cu taiatul fructelor si cu preparatul energizantelor apoi a taiat-o sa faca poze, cica sa le puna pe blogul MPC-ului, dar nici in ziua de azi nu am vazut o poza de la el! In concluzie a frecat menta, noi am muncit de ne-au sarit capacele iar el facea poze... ce viata grea avea el. La un moment dat am devenit irascibil si m-am luat de el, nu i-a prea convenit, dar pentru 5-10 minute s-a simtit vinovat si ne-a ajutat. Tipa si cu fica ei mai mare care cred ca avea vreo 10-12 ani m-au ajutat foarte mult, pe cand fica tipului era ca si Godzilla intr-un magazin de portelan. Era sa uit sa spun ca tipu le stia pe toate si se pricepea foarte bine la dat indicatii.

     In rest m-am simtit foarte bine in postul meu, mai bine decat acasa oricum :)). Asteptam cu nerabdare sa se faca ora 18.00 sa treaca si ultimul concurent pentru a ajunge la pasta party din Zarnesti. Dupa ce am strans lucrurile am avut grija ca sa imi umplu rucsacul cu banane ca de obicei, plus jumate de metru de branza de burduf pe care am impartit-o cu Bogdan, am mai luat mere si parca as fi luat si o paine fiindca ramsesera 3, dar nu mai aveam unde sa o pun si pe aia asa ca m-am multumit cu "putinul" pe care il aveam.
     A venit tipul cu Land Roverul, l-am incarcat cu o groaza de chestii si am inceput sa coboram. Dar am uitat sa va spun cum a fost drumul la venire. Off-Road de toate zilele, nu mi-a mai fost asa frica sa merg cu masina de foarte mult timp. Pe parbriz cand vedeai cerul cand vedeai pamantul, iar cand incepuse sa-mi placa si sa ma distrez am ajuns... Eh! la coborare nu am avut timp sa ma distrez deoarece toate lucrurile incarcate in portbagajul masinii le tineam in spate eu cu inca un tip. Am facut febra musculara la maini pe coborare aceea, fiindca trebuia sa ma imping in scaunele din fata ca sa nu ne striveasca prea tare obiectele din spate.

     M-am intalnit cu Cezar, Bogdan si restul CPNTistilor in Zarnesti, si am mancat paste si iaurt pana n-am mai putut. App. m-am ingrasat, am ajuns in sfarsit la greutatea mea "ideala" ->70kg, fiindca eram "periculos de slab" vorba cuiva. Am stat la o parte din premiere apoi am plecat impreuna cu Bogdan la Bv. Cezar a ramas in Zarnesti pentru a face o tura in ziua de duminica, dar eu ca de obicei a trebuit sa ma intorc acasa fiindca aveam teme...
     Regret ca nu am tinut minte numele fotografului ***i din postul meu ca sa il pot contacta cumva sa-i zic vreo doua fiindca nu am nici o poza de la MPC in care sa apar si eu. Dupa 2 saptamani nu a fost in stare sa posteze pozele alea... Dar a avut un pretext formidabil ca sa nu ajute.

duminică, 18 septembrie 2011

Duatlon Cetatea Brasovului - 17.09.2011

Am asteptat cu nerabdare sa se termine prima saptamana de scoala, de parca ar fi fost ultima saptamana. Am asteptat ziua de vineri de parca era singura zi de vineri din tot anul. Cred ca asa va fi fiecare saptamana de acum incolo.

Asadar vineri la ora 18 a fost intalnirea cu voluntarii pentru duatlon si s-a tinut in parculetul de sub Tampa. Ne-am ales posturile in care aveam sa stam a doua zi la concurs si ni s-a spus ce avem de facut. Eu am ales sa stau cu Bogdan in post, el a strambat din nas, fiindca ar fi vrut cu Cezar, dar cum Cezar nu era prezent am ales postul de la Maternitate unde aveam de oprit traficul, cu ajutorul unui politist, atunci cand traversau participantii.
In seara de vineri am mers la mini-party la Bogdan, unde am mancat cipsuri cu cartofi prajiti, am jucat carti iar restul nu se spune.

La ora 6 a doua zi m-am trezit injurand fiindca nu stiam de ce ar suna alarma ceasului intr-o zi atat de sfanta precum sambata. Dupa ce mi-am adus aminte ca la ora 7 trebuie sa fim prezenti in parcul de sub Tampa, m-am dus sa-l trezesc pe Cezar. Ne-am spalat, imbracat si ne-am luat tot ce ne trebuie la noi, am ajuns la Bogdan in fata unde am intalnit-o pe Ruxi.

In 5 minute am ajuns sub Tampa, deoarece am mers cu masina lui Bogdan. Ne-am dat jos din masina, rupti de oboseala dupa doar 4 ore de somn, si am fost triati fiecare in alta parte sa ajutam la pregatirea locului de start/finish. Bogdan Cornel mic si alti voluntari au atarnat bannerele cu reclame de zidul cetatii iar eu am plimbat cutii si alte minuni dintr-o parte in alta impreuna cu Cezar. Dupa ce am mai aparut din voluntari ni s-a mai usurat munca si am inceput sa frecam menta. (Reclama Sport Virus) - poate primesc si eu ceva pt asta :))

La ora 10 s-a tinut o scurta sedinta pentru voluntari dupa care
ne-am luat cate 3 sandwich-uri cateva mere si banane si am plecat spre zonele in care rasarise soarele. Inscrierile concurentilor s-au facut pana la ora 10, urmand ca la 11 sa se dea startul. Cand am ajuns in post am socializat cu domnii militieni, le-am dat
sandwich-uri cum ni s-a spus si am asteptat sa se dea startul.

Ne gandeam daca o sa fie la fel ca si anul trecut si o sa avem parte de un spectacol in trafic. Auzisem povesti cum ca un politist ar fi fost luat pe capota unei masini in timp ce dirija traficul pentru a
trece concurentii. Anul acesta nu am avut parte de asa ceva (din pacate). Totul a mers perfect si foarte repede. In jumate de ora am terminat si ne-am intors in postul in care era si Cezar.

Cei din post aveau nevoie de inca cateva bidoane de apa pentru participanti, si am mers cu Bogdan in "tabarade baza" sa luam bidoanele. Prima panta din parculet am coborat-o fara probleme cu toate ca iarba era uda, la a doua am strans din dinti fiindca era mai abrupta si am zis ca o sa reusesc. Dupa cum v-ati imaginat... nu am reusit; m-am dezechilibrat cu cele 5 bidoane goale de apa intr-o mana si in cealalta o banana si am dat scurt cu curul de pamant dupa care am pus mana si m-am taiat in dracu stie ce, in timp ce alunecam la vale cu viteza. Banana a ajuns un fel de milkshake pentru bebelusi, dar cu iarba. Cred ca se tavaleau de ras cei din corturile organizatorilor cand m-au vazut. Si cum patesc eu de obicei la taieturi, a inceput sa sara sangele in toate partile si sa doara ca naiba. Am primit trusa de prim ajutor, m-am bandajat si mi-a trecut pana ne-am intors inapoi in post cu apa dupa care venisem.

Dupa ce s-au mai rarefiat concurentii, am inceput sa jucam curling cu bidoanele de 5 litri pe jumatate umplute cu apa. Lumea care trecea se uita cam ciudat la noi, neintelegand ce naiba facem noi acolo; abia cand trecea cate un concurent isi dadeau seama ca jucam curling ca sa nu ne plictisim.

Cand a incetat sa mai "picure" cu participanti ne-am intors la finish. La concursul acesta cei de la Cetatea Brasovului au avut grija ca voluntarii sa se simta foarte bine si sa nu fim neglijati cum suntem de obicei. Am primit tricouri cu "Duatlon Cetatea Brasovului", medalii personalizate si anumite produse cosmetice pentru par, in mare parte geluri, spume si fixative. La festivitatea de premiere echipa de voluntari a CPNT-ului a fost prima chemata sa urce pe podium pentru poze. Acest lucru mi s-a parut foarte frumos din partea lor. Apoi au urmat concurentii care au primit diplome, medalii si premii.

Dupa premiere concurentii si majoritatea voluntarilor au intins-o. Au ramas CPNTistii si organizatorii, apoi a urmat party-ul. Multa bere moca, iar dupa ce am mancat o shaorma cumparata de Bogdan am fost anuntati ca vine pizza. Intr-o ora a venit pizza. Nu am mai vazut atata pizza in viata mea. Au fost vreo 10 Pizza Party de la Blue Viking. Am dansat o groaza si ne-am luat bataie de la niste tzacani mici care se tot bagau intre noi si ne bateau cu bete sau ne muscau... N-am mai vazut asa copii, am ramas cu niste semne de dinti pe o mana si pe cealalta cu vanatai din cauza lor.

Dupa ce am mai obosit am incercat sa organizam un miny party la Cornel acasa in Stupini, deoarece aveam autorizatie sa ne distram sub Tampa numai pana la ora 21. Dar planul cu Cornel nu a mers deoarece fetele mergeau la o petrecere a burlacelor, asa ca nu am mai mers.

Am strans ce mai era de strans din tabara si am plecat si noi inspre casa din pacate. Duminica Cezar si cu Bogdan s-au dus in Crai intr-o tura, iar eu a trebuit sa stau sa invat.
Abia astept sa se faca din nou vineri !
Duatlonul din perspectiva lui Ciurik (Cezar)

duminică, 11 septembrie 2011

Trofeul Brasovului Editia a X-a

E destul de greu sa iti aduni gandurile atunci cand te pui in fata calculatorului si incerci sa scrii despre o tura sau sa scrii ce ai facut in ultimul timp. Mai ales atunci cand vi obosit dintr-o tura si ai si muzica pornita fiindca iti era dor sa asculti si ceva mai dinamic decat muzica linistitoare din jurul focului de tabara, ochii te dor de la ecranul alb cu purici negrii de care te dezobisnuiesti dupa 4 zile pe munte, iar tastatura ti se pare mult prea moale fata de roca dura a muntelui.

Dar sa revenim la Trofeul Brasovului, organizat de Floare De Colt Brasov (FDC),care s-a tinut in Piatra Craiului, tabara fiind la Plaiul Foii in data de 08-11.09.2011.
Am auzit de concursul acesta in timp ce eram la Trofeul Ursul Carpatin impreuna cu Cezar, Ruxi si alti CPNTisti, in fine o sa scriu si despre Trofeul Ursului, dar acum voi incerca sa scriu despre acesta ca este mai proaspat si este mult mai mult de povestit.

Toata sapt dinaintea concursului am incercat sa vorbesc cu lumea (Bogdan, Ruxi si Cezar) sa organizam echipa, am cautat echipamentul necesar pentru concurs si am incercat sa invat si ce era de invatat pentru testele teoretice. A fost destul de nasol sa organizam echipa a 2-a a CPNT-ului cand nu era formata echipa 1. Asa ca eu am fost putin stresat fiindca Cornel avea nevoie de oameni in echipa 1 si la un moment dat eu eram cel care trebuia sa se ocupe de lucrul acesta, dar toate s-au rezolvat cu bine. Adica nu chiar cu bine, deoarece Bogdan ne-a abandonat, iar Ruxi era indecisa daca sa mai vina si ea.
Asa ca am asteptat joi sa vina Cezar de la Targoviste sa mai dea si el din gura sa convinga lumea sa vina. Pe Bogdan nu am reusit sa-l facem sa vina, asa ca a mai ramas Ruxandra. Din nefericire era putin cam tarziu cand a ajuns Cezar in Brasov, iar tren spre Zarnesti aveam la ora 20.07, asa ca Ruxi nu a mai avut timp sa vina cu noi la ora aia, urmand ca ea sa vina cu alti CPNTisti a doua zi direct la Cabana Curmatura.

Pe la ora 19 am mers sa-mi cumpar de mancare pentru tura impreuna cu Cezar. Cand am ajuns acasa mi-am facut rucsacul repede si am plecat in fuga spre gara. Bilete nu am mai putut sa cumparam de la casa de bilete asa ca am cumparat din tren. Trenul fiind plin ochi, toata lumea se uita la noi cam dubios deoarece abia incapeam pe usa compartimentelor cu rucsacul din spate. Intr-o ora am ajuns in Zarnesti si am pornit pe jos prin oras spre drumul care duce la Plaiul Foii.

In Zarnesti incercam sa-mi dau seama ce am uitat acasa, deoarece imi facusem rucsacul mult prea pe fuga ca sa nu fi uitat ceva. Asa ca am realizat ca nu avem: pasta de dinti, hartie de nici un fel si ICRELE pe care le luasem de la Penny cu Cezar si dupa care imi venea sa plang :(. Ne-am ridicat moralul cu niste ciocolata de casa, cel putin eu, fiindca pe Cezarion nu cred ca il afectau prea mult lucrurile astea...

Am ajuns la iesirea din Zarnesti si am observat si eu in final ca e noapte, cu toate ca se intunecase de cand eram in tren. Dar datorita luminii lunii nu a fost nevoie sa ne scoatem frontalele. Deasupra noastra era o "gaura" de senin iar in rest innorat. Am tot sperat ca o sa ne ia si pe noi cineva din drum si o sa ne duca pana la plai, dar spre dezamagirea noastra singurele masini care treceau pe acolo la ora 22 erau numai din sens opus, si ne intrebam de ce nu merge nimeni spre Trofeu. Dar dupa un km apare si prima masina care merge spre plai, noi i-am facut semn sa ne ia, insa din pacate erau plini si aveau si bagaje multe; macar tipul a fost de treaba si a oprit sa ne spuna asta, ceea ce m-a binedispus intr-un fel. Urmatoarea masina care a trecut m-a prostdispus :)) deoarece soferul era singur, iar masina goala si nici macar nu a incetinit sa nu ne umple de praf, ce a urmat nu va mai zic, deoarece e despre sfinti si rude mari imparatesti.
Asa ca am continuat sa mergem si parca se intuneca din ce in ce mai tare, dar nu ne-am scos frontalele fiindca inca era destula lumina sa distingem conturul drumului si a pietrelor de pe el. Dupa inca 1-2 km de mers Cezar s-a speriat de o broasca mergatoare (adica o broasca care nu sare cand se deplaseaza), cred totusi ca s-a speriat mai tare atunci cand i-am zis ca e liliac, deoarece pe bezna aia nu prea mi-am dat nici eu seama ce fel de animal se taraste in felul acela. Am scos telefonul din fundul buzunarului ca sa fac putina lumina si imi era frica sa ma apropii sa luminez, Cezar imi tot spunea: "Du-te mah mai aproape! MAI aproape! MAI MAH!!!"
Imediat dupa locul cu broasca ne-a luat si pe noi in sfarsit cineva cu masina. Am uitat sa mentionez ca drumul forestier dintre plai si Zarnesti e de 12 km (pt cine nu stie). Asa ca am fost multumiti ca nea-a luat nenea ciobanu cu VW Golf 1-le lui care mirosea a stana si avea tapiterie din lana de oaie. Ne-a dus vreo 4-5 km cu masina pana cand a ajuns la vila lui. De acolo din nou la pas inca vreo 4 km pana in tabara FDC.

In tabara am fost primiti cu slana si ceapa, cu un colac si cu tarie "pt cei puternici". Ne-am inscris pe fisele de participare si am completat ce era de completat, apoi am mers sa punem cortul. Am dormit lemn dupa sedinta tehnica tinuta de FDCisti.
Joi la 8 ne-am trezit sa ne pregatim pentru proba de regularitate la care participa Cezar si cu mine pentru CPNT 2, iar pentru CPNT 1 Ciri cu prietena lui. Prima parte a regularitatii a fost si cea mai faina, ea a constat in parcurgerea traseului: Plaiul Foii - Refugiul Spirla - Lanturi - Refugiul Grind - Vf. La Om - Vf. Ascutit - Curmatura. Timpul de parcurgere dat de organizatori fiind de 8 ore maxim. Am hotarat impreuna cu Cezar ca nu are rost sa caram cortul pe creasta Crailor, deoarece era greu si eu si asa aveam rucsacul plin cu diverse. Asa ca am hotarat sa ne luam numai sacul si izoprenul la noi pentru a dormi bivuac.

Echipele CPNT-ului, adica noi si cu CPNT 1, au fost primele care au plecat de la start la ora 9.15. Am mers impreuna pana la urcarea de dinaintea Refugiului Spirla, unde eu si cu Cezar ne-am hotarat sa castigam proba de regularitate sau macar sa luam podiumul asa ca am mers mai repejor. Cezar s-a tinut de mine, eu de el, am mers cam la fel de repede amandoi,  fara sa ne obosim prea tare unul pe celalalt. Pe la Lanturi am urcat destul de repede si am ajuns in primul post de verificare. Dupa ce am stat 3-4 minute sa ne odihnim alaturi de arbitiii care ne-au spus ca proba surpriza este sa stim sa jucam domino, eu nefiind pe faza am crezut si m-am speriat deoarece nu am nici ce-a mai mica idee cum se joaca.

Creasta a fost groaznica, nici nu imi vine sa scriu despre partea aceasta, peisajul in schimb a fost de neimaginat. Dinspre partea vestica a crestei batea vantul, dar vorba cuiva:"batea mai tare ca jandarmeria", si Cezar incerca sa ma binedispuna spunandu-mi ca mergem mai mult pe partea estica pe unde nu o sa bata vantul decat o sa mergem pe partea vestica. Si cred ca asa a fost: pe partea estica am mers mai mult si nu ne-a batut vantul. Numai ca acel "mult" inseamna o diferenta de maxim 5%, deci m-a batut vantul de m-a luat dracu.
Am ajuns intr-un final, dupa o ora jumate si la al 2-lea post de pe creasta, si am inceput sa coboram spre Curmatura. Pe panouri scria ca facem 2 ore, 2 ore jumate, asa ca ne-am ambitionat si am zis ca o sa facem doar 1 jumate maxim, si cam asa a fost, deoarece pe curba de nivel de langa Curmatura am alergat impreuna cu Cezar sa recuperam nu-stiu ce timp pierdut...

Astfel am terminat prima proba a regularitatii in 6 ore si 15 minute. Asa ca ne-am asezat intr-un loc mai ales si am mancat, dar cu sufletul la gura si uitandu-ne intruna la ceas sperand ca urmatorii sa ajunga dupa noi macar la 15 minute diferenta. Si trec cele 15 minute si suntem bucurosi, si mai trec 15 minute fara sa fi venit cineva si atunci chiar suntem relaxati si ne culcam. Cand ne trezim deja trecuse o ora jumate de cand ajunsesem si nu mai venise nici o alta echipa dupa noi. Cele 2 tipe de la FDC erau ingrijorate ca nu mai apar oameni din concurs, noi eram in culmea fericirii ca avem un avans asa de mare. Pana la urma dupa 2 ore apare prima echipa.

Toata ziua nu am mai avut ce sa facem asa ca ori am dormit ori am povestit pana au venit si restul din echipele CPNT-ului printre care si Ruxi, care a venit cu multa mancare si cu coliva. Si aceasta era echipa CPNT 2 : Ruxi, Cezar si cu mine. Sambata dimineata se dadeau testele teoretice, verifica echipamentul
apoi se dadea startul la cea de-a 2-a parte a traseului de regularitate.
Eu neavand cortul am fost putin stresat din cauza ca era innorat, iar bani sa dorm in cabana nu as fi dat, asa ca am incercat sa-mi improvizez eu un adapost, dar nu am avut nevoie de el. Am dormit impreuna cu Cezar si cu Ruxandra la bivuac ingramadindu-ne sa nu ne fie prea frig. Mie mi-a fost prea cald avand 2 perechi de sosete in picioare, pantaloni lungi si polarul gros pe mine... Toata noaptea a fost cer senin si am dormit aproape linistit.

Dimineata acelasi frig pe care il intalnesti in fiecare dimineata. Dar ne-am incalzit la o ciocolata calda in cabana, apoi au urmat testele teoretice. Dupa teste a urmat verificarea echipamentului, de care am trecut cu bine cu exceptia unui singur lucru de care m-am ofticat jumate de ora dupa acea. Nu am avut pipa Guedel din trusa medicala si ni s-au scazut cateva puncte. Cezar stie cel mai bine despre ce e vorba :)).

Am ajuns repede pe creasta dupa ce am plecat de la Curmatura, si a inceput coborarea pe Brana Caprelor .... cea mai jegoasa coborare posibila din Piatra Craiului. Prea mult grohotis si jnepeni si tot ce nu vrei sa gasesti pe un traseu turistic. Dupa ce am vazut si o capra neagra am ajuns si la Refugiul Diana unde era finalul probei de regularitate. Am ajuns prima echipa pastrandu-ne avansul acela de 2 ore fata de urmatoarea echipa. La 10 minute de Refugiul Diana s-a tinut proba de alpinism, iar ceva mai departe proba de orientare, la care au participat Cezar si Ruxandra. Lasandu-i pe ei sa catere si sa se orienteze eu m-am dus in Plaiul Foii cu 2 membrii din echipa CPNT 1.

Mai e ceva de scris dar e putin cam tarziu, iar maine e prima zi de scoala asa ca voi continua cand o sa-mi aduc aminte ca am inceput sa scriu. Sper sa nu fi fost prea plictisitor ce am scris, stiu ca e mult, dar mai pe scurt nu ar mai fi avut nici o noima.

Abia astazi la scoala mi-am dat si eu seama ca a inceput scoala si ca s-a dus vacanta, iar deschiderea a fost exact cum ma asteptam sa fie - plictisitoare. Revenind la tura, mai trebuie sa povestesc despre proba de cultural, rezultatele probelor si de premiere.

In seara de sambata, cand s-au intors Ruxi cu Cezar si restul echipelor de la proba de orientare, ne-am asezat in jurul focului si am ascultat cantece pana cand incepea proba de cultural de la ora 23. Cezar "saracu'" nu a asistat la "spectacol" deoarece statea cu Ruxandra in cort repetand o poiezie pentru cultural. Poiezia fiind :  Dilema de George Toparceanu; la care s-a ras cu lacrimi. Pe la ora 2 s-a incheiat culturalul, iar eu m-am hotarat sa merg sa dorm fiindca eram obosit dupa atata ras. A fost o noapte superba cu cer senin si cu luna plina; dupa ce rasarise luna de dupa Piatra Craiului a fost lumina suficienta sa poti citi de pe o foaie alba de hartie. Menestreii au cantat pana s-a crapat de ziua, si cum am avut cortul destul de aproape de focul de tabara, am adormit instant de la muzica lor si am dormit bustean.

Duminica de dimineata a fost cross-ul, la care au alergat Cezar si cu Ruxi, iar din CPNT 1 Cornel. Ceva mai tarziu, inainte de premiere, s-au afisat si rezultatele la probele date, acestea fiind:
              Proba regularitate: locul III CPNT 2 (adica noi, si am luat locul III fiindca nu am avut pipa Guedel, deci s-a dus naibii avansul nostru de 2 ore) si locul 1 CPNT 1 (Cezar a considerat ca merit eu medalia de la regularitate, asa ca am luat-o eu)
              Teste teoretice: locul III CPNT 2 si locul I CPNT 1
                                      Sanitar locul I pentru care am primit o diploma si o medalie.
                                      Flora locul II pentru care a primit Ruxi o diploma si o medalie.
              Proba de alpinism: locul IV si Cezar si Ruxi, IV la cumulat.
              Proba de orientare: Cezar locul III, iar Ruxi locul I, Cumulat locul II parca.
              Culturalul: CPNT locul III.
              Proba de cross: Cezar locul V sau VI, Ruxi locul III.
              GENERAL: CPNT 1 locul I, iar noi cu echipa a 2-a locul II.
Mai multe detalii si AICI

Premiile au constat in: bani, un cort, un sac de dormit, tricouri cu FDC, echipamente sport, harti, fluiere, o busola, si ultimul dar nu cel din urma TROFEUL FDC. Acesta fiind o bucata mare de lemn masiv sculptat pe care o sa-l pastram pana la anu', dar daca castigam Trofeul Brasovului 3 ani la rand vom avea dreptul sa-l pastram.

Si cam asa s-a incheiat Trofeul Brasovului. Cornel a facut cinste in Zarnesti cu beri si stixuri, iar in brasov ne-am intalnit la Rapid pt alt rand de beri.

vineri, 2 septembrie 2011

Trofeul Caraiman "Ursul Carpatin" 02-04.09.2011

A trecut o saptamana si ceva de cand am fost la Trofeul Ursului Carpatin, si sper sa-mi aduc aminte ce s-a intamplat. Am mai incercat sa scriu o data despre concurs, dar pe la jumatatea postarii am facut eu ceva si am pierdut tot ce am scris. Sper ca de data asta sa am mai mult noroc si inspiratie.

Trofeul Ursului a fost primul la care am participat si a fost si primul trofeu la care am mers. M-a convins Cezar sa merg si eu cu ei la trofeu, Bogdan fiind inca indecis daca merge nici eu nu eram sigur daca sa merg. Pana la urma am fost de acord sa merg ca si asa nu aveam ce sa fac. Rgret un singur lucru... ca a fost primul trofeu la care am mers, cand toata vara au fost competitii de genul acesteia. M-am simtit grozav si chiar imi pare rau ca le-am ratat pe celelalte, dar de acum merg la anu'.

Din brasov am plecat vineri seara pe la ora 20 impreuna cu Ruxi, deoarece noi 2 am fost singurii care am ramas  pe dinafara, restul mergand cu masinile. Cezar a venit de la el de acasa din Targoviste, cu "ia-ma nene" fireste.
S-a intunecat repede asa ca am ajuns la Poiana Tapului dupa Busteni pe intuneric. Halta de la PT era ca dintr-un film horor, fara lumini, indicatoare de iesire, oameni si fara o cale de trecut sinele, asa ca am sarit peste ele pentru a ajunge pe partea care trebuie, asta dupa ce ne-am pus frontalele. Am mers pe un drum intunecat pana am ajuns la DN1. De la gara am mers cam 1 km pana sa ne ratacim. Asa ca l-am sunat pe Cezar. Inca eram pe drumul cel bun. La cateva sute de metrii pana-n tabara ne-a luat Ciri mare cu masina, in care erau deja 5 persoane si nici acum nu stiu cum am incaput si eu si Ruxi cu tot cu bagaje.

In tabara ne-am intalnit cu Cezar, care statea la focul de tabara de langa scena si facea ceea ce facea el pe acolo... Dupa ce am mancat la comun de toate am pus cortul impreuna cu Cezar. Am stat la focul de tabara si l-am ascultat pe Titus si pe invitatatul lui. Toata lumea saliva la Marshmellows-urile mele. Fireste ca nu le-am dat ! Numai CPNTistii au primit si niste copii de care mi s-a facut mila intr-un final...
A fost o noapte scurta, dimineata trezindu-ne la 6 jumate pentru a participa la probele teoretice.

Dupa testele teoretice ni s-a verificat echipamentul, de care cam duceam lipsa, asa ca ni s-au scazut cateva puncte, dar macar ne-am descurcat bine la testele teoretice, sau mai bine zis s-au descurcat bine. Fiindca eu am avut la dispozitie numai o zi in care sa invat o carte intreaga de alpinism, pe care abia am citit-o o data.
Din tabara am fost luati cu autocarul pana la Gura Diham de unde am inceput proba de regularitate, traseul ei fiind: Poiana Costilei - Valea Malinului - Brana Mare a Costilei - Valea Cerbului - Busteni.

Din Poiana Costilei am inceput sa urcam brusc, subit si dintr-o data pe o vale abrupta. Ruxi era prima, eu incercam sa ma tin dupa ea sa nu raman in urma, iar restul ramasesera putin in urma. Mai sus ne-am regrupat (cele 2 echipe de la CPNT) si am inceput sa coboram intr-o mica vale. Apoi am inceput sa urcam din nou, de data asta pe Valea Malinului.
Am uitat sa mentionez ca Cezar nu a participat la tura de regularitate deoarece participa la proba de orientare care se dadea in acelasi timp cu proba noastra.

Pe vale membrii ai echipei Caraiman (organizatorii trofeului) erau pregatiti sa ajute amatorii ceea ce mi s-a parut foarte frumos din partea lor. Mi-a placut reactia unuia dintre ei, pe care trebuie sa v-o povestesc. Era o trecatoare putin mai dificila pe care ei pusesera o cordelina ca sa te ajute cand treci. Am trecut fara probleme deoarece mi-au luat si rucsacul din spate si l-au tras ei sus cu o alta coarda. Cand am ajuns sus reactia lui a fost: "Ce repede ai catarat!?! Aaaaa ! CPNT !!!" A dedus ca-s CPNTist dupa tricoul de pe mine. Am fost si eu incantat de reactia sa pozitiva fata de club.
Dupa trecatoarea asta mai "dificila" am catarat primul valea, pana cand m-au depasit niste tipi care vroiau neaparat un loc pe podium. Echipa mea, in afara de Ruxi, nu se prea strofoca sa castigam regularitatea. asa ca am lasat-o mai moale.

Am ajuns intr-un final cam pe la jumatatea urcarii de pe vale, unde se aflau arbitrii de la proba de alpinism, iar pe peretele stang erau traseele de alpinism.
Ciri mic de la CPNT 2 a luat locul III, iar Ciri mare de la noi din echipa nu mai stiu ce loc. Dupa ce au catarat membrii echipelor CPNT 1 si 2 am continuat.
Dupa inca 40 de minute de mers am ajuns la Brana Costilei. Pe brana ne-am oprit sa mancam, sa ne odihnim si sa facem poze.





Cand am iesit din Brana Costilei in Valea Cerbului am inceput sa alergam, si am alergat, si am alergat, si am alergat, pana cand am alergat, si am ajuns intr-un final in Poiana Costilei. Eu am ajuns jos rupt. De la Gura Diham ne-ar fi luat un autocar, daca mai stateam o ora, sa ne duca in tabara. Dar noi am vrut sa mergem la un restaurant sa mancam si sa bem cate ceva, asa ca am mers pe jos pana in oras. Am mers la un fel de pensiune/hotel de unde ne-am luat ciorbe duble si alte minuni.

{Cred ca ma chinui mai mult sa pun nenorocitele astea de poze decat sa scriu...}


 Dupa ce am umplut burtile si ne-am odihnit am plecat la pas prin Busteni unde ne-am intalnit cu Horatiu care ne-a luat cu masina. Si de data asta am fost 8 persoane in masina, noroc ca avea un Land Rover si am incaput oarecum ok in portbagaj.
In seara aceea a fost proba de cultural. Mi-a fost prea lene, frig si somn ca sa merg sa vad ce se intampla pe acolo asa ca am dormit.
Duminica dimineata a fost proba de cross, apoi premierea, apoi acasa.

Cezar s-a intors la el acasa in Targoviste, iar eu cu George Sacele trebuia sa ne intoarcem in Brasov. Era numai ora 13, iar tren aveam la 17. Asa ca am facut stopul. Pe George l-au laut niste CPNTisti din drum, iar pe mine, dupa nici 10 minute, m-a luat o tipa de pe DN1 si m-a lasat la gara in Brasov.
Si din perspectiva lui Cezar

miercuri, 27 iulie 2011

Valea Alba - 27.07.2011

 O sa postez numai poze din tura asta deoarece este postata mult prea tarziu ca sa-mi aduc aminte ceva din ea. Din pacate a fost singura tura in care am fost cu Csaki anul asta, poate la anu o sa fie mai multe.










joi, 14 iulie 2011

Maraton 7500 - Bucegi - 06-10.07.2011

     Am reusit sa particip si eu ca si organizator la editia de anul acesta a Maratonului 7500 organizat de CPNT, care s-a tinut la fel ca si in anii precedenti in masivul Bucegi. 7500 este cel mai mare maraton din Romania la ora actuala, avand o lungime de 90 km si diferenta de nivel de 7500 m. Au participat aproximativ 150 de echipe a cate 2 oameni fiecare.
     Bogdan ne-a luat cu masina si am ajuns 5 persoane miercuri in tabara de baza. Normal ca am fost primii la fata locului si ne-am bucurat de soare si de caldura, deoarece plouase tot drumul si eram dezamagiti. Am asezat corturile si tot ce era de asezat si am lenevit la plaja pana seara cand s-a lasat frigul. In prima noapte cortul meu s-a dovedit a fi foarte util deoarece era mare si erau destui fara cort la ei.
     A doua zi cand a mai venit lume din club s-au mai organizat lucrurile, au aparut mai multe corturi prin tabara. Pe la ora pranzului am aflat ca avem de urcat pana la vf. Omu sa ducem apa, deoarece acolo este unul dinte cele mai importante posturi si nu este apa pe varf. Am urcat cu bidoanele goale pana pe la jumatatea traseului ceea ce a fost foarte ok, apa am luat-o de la o cascada, iar urmatoarea parte a traseului a fost chin. Majoritatea aveau cate 16-17 l de apa, numai eu aveam 20 :)). Cu apa in spate mi s-a parut destul de lung drumul. Cand am ajuns sus eram rupt de oboseala, dar cand am aflat ca o sa mai coboram odata sa mai luam apa parca regretam intr-un fel ca am vrut sa urc pana la Omu. Am baut jumate de cana de ceai cu paine la cabana si am pornit la vale. A doua urcare nu a mai fost ase de lunga deoarece am gasit un izvorash mai aporoape de varf, iar eu am carat numai 10 l. Am uitat sa mentionez ca nu mancasem prea bine in dimineata aceea si ca la mine nu am avut nimic si eram rupt de foame, ca toti ceilalti. Coborarea de la Omu pana in tabara de baza a fost lunga dar lejera fiindca am mers incet. In tabara erau instalate niste dusuri solare, dar erau in padure asa ca apa din ele era putin mai calda decat cea din rau, asa ca a fost un dus rapid. Dupa care m-am alaturat celor care mancau deja. In tabara se adunase multa lume, concurentii incepusera sa apara si sa-si aseze corturile. Am mai uitat ce s-a intamplat in seara aceea dar cred ca am dormit mult. Prima noapte batuse un vant ingrozitor asa ca m-am trezit pe la 3 dimineata ca sa ancorez cortul cu toate chingile sa fiu sigur ca nu ne cade in cap. A doua seara nu stiu ce s-a intamplat deoarece am dormit bustean, si cand zic ca nu stiu ce s-a intamplat asa e. Mi-a disparut mancarea din holul cortului :)). Mare lucru oricum nu mai aveam, era o casoleta in care era o conserva de pateu, niste dulciuri si alte mancaruri ambalate. Regret ca mi-am pierdut stafidele, ce bune ar fi fost. Asa ca urmatoarele zile am mancat si eu de la cine am putut, dar vreau sa zic ca am mancat mai bine decat daca as fi avut mancarea mea. In ziua aceea tabara de baza era pustie fiindca la ora 6 dimineata se daduse startul pt echipele de Elita, iar CPNT-istii plecasera deja in posturile lor. Shoaca, Zorila si cu mine trebuia sa fim in postul nostru abia la ora 22 asa ca am avut toata ziua libera. Am plecat pe la ora 16 spre Poiana Gutanu unde se afla postul 14. Pe drum am mancat la Padina la cabana si am mers incetisor spre postul nostu.
    Cand am ajuns in poiana aceea pustie ma intrebam ce dracu caut eu aici, peisajul a fost foarte fain, pacat ca nu mi-a mers si aparatul ca sa nu ma plictisesc, dar ne-am gasit de lucru. Am carat o tona de lemne de foc ca sa avem noaptea, cica sa nu vina ursii... Eu vroiam focul ca sa nu-mi consum bateriile din frontala. Postul trebuia luminat cumva deoarece primele echipe de la Elita ajungeau pe noapte si trebuiau sa-si dea seama in ce directie sa vina. Am intampinat echipele cu fluieraturi si incurajari. A fost o noapte senina si o bezna totala dupa ce a apus si luna. Se vedea fiecare steluta de pe cer, asa ca am profitat de lucrul acesta de la inceput, m-am asezat pe izopren langa foc cu castile-n urechi si asteptam nostalgic sa vad cate o stea cazatoare sau frontalele de pe creasta a unei echipe care se apropie de postul meu.
     Am rezistat asa pana pe la 4 si ceva dimineata cand mi-am trezit prietenii ca sa ma pot culca si eu o ora. Nu am prea dormit dar macar mi-a fost cald in sacul de dormit langa foc. Cand s-a facut lumina de-a binelea am iesit si eu din sacul de dormit si asteptam cu nerabdare sa rasara soarele si pe partea noastra a muntelui. Am uitat sa mentionez ca in seara aia am mancat bulz facut pe jar si am baut jintita, pt prima oara de cand ma aflam la maraton m-am simtit cu burta plina si foarte multumit de cat am mancat.
    A 2-a zi in post a fost absolut groaznica, n-am avut 'pic de umbra unde sa ne adapostim de soare si de caldura. In cort nu puteai sa stai fiindca era sauna, asa ca l-am strans, oricum nu il folosise nimeni. Eu dadeam telefoane in sus si in jos la cei din tabara de baza ca sa vina sa ne schimbe cineva. Devenisem irascibil din cauza caldurii, iar eu trebuia sa fiu bucuros si sa ii intampin vesel si frumos pe participantii care erau din ce in ce mai numerosi, celor de la Eliata alaturandu-li-se si categoria Hobby.
    Erau prosti care nu intelegeau ca nu este post de alimentare si ca apa era la 300 m de mers pe poteca, asa ca trebuia explicat cu rabdarea pe care nu o mai aveam. Ce era si mai rau era faptul ca nu mai aveam telefoane, nu mai puteam suna pe nimeni ca sa mai schimb si eu o vorba cu oameni pe care ii conosc asa ca pe la ora 16 am plecat neinvoit din postul meu ca sa ajung sa mananc ceva. Prietenii mei din post au fost de acord ca eu sa plec, deoarece nu era nevoie sa moara de cald 3 persoane in postul ala, asa ca le-am lasat frontala mea si eu am facut o ora jumate (in alergare) pana la Padina unde am mancat bine de tot.
     In tabara de baza m-a certat putin Shmendre (organizatorul maratonului) dar dupa ce am carat busteni pt focul de tabara i-a trecut supararea. Am fost asa de obosit in ziua aia in cat am cam uitat ce s-a mai intamplat. Am dormit bustean si in noaptea aia, in ultima zi am avut de strans benerele si tot ce era in tabara. A fost si premierea, apoi am urcat la bogdan in masina si ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ca faceam si eu in sfarsit un dus cald la mine acasa.
    In seara aia parca am facut ceva de mancare la Bogdan si a fost si Cezar, iar a doua zi a fost afterparty la Cornel acasa in Stupini.
     Puteti citi si postul celor de la Hoinarii sa vedeti cum a fost maratonul si din perspectiva unor castigatori.
     Si un mic Video.
CPNT Brasov.

vineri, 24 iunie 2011

Piatra Mare - 24.06.2011

Tura e destul de veche si o postez abia acum dupa 3 luni, asa ca o sa scriu putin si o sa pun niste poze.
Am fost cu Tifrea si cu Cioby pe familiar pana pe varf, si de intors nu mai stiu dar cred ca nici nu vreau sa stiu fiindca presupun ca tot pe familiar, in orice caz a fost plictisitor, macar vremea a fost faina.