miercuri, 27 iulie 2011

Valea Alba - 27.07.2011

 O sa postez numai poze din tura asta deoarece este postata mult prea tarziu ca sa-mi aduc aminte ceva din ea. Din pacate a fost singura tura in care am fost cu Csaki anul asta, poate la anu o sa fie mai multe.










joi, 14 iulie 2011

Maraton 7500 - Bucegi - 06-10.07.2011

     Am reusit sa particip si eu ca si organizator la editia de anul acesta a Maratonului 7500 organizat de CPNT, care s-a tinut la fel ca si in anii precedenti in masivul Bucegi. 7500 este cel mai mare maraton din Romania la ora actuala, avand o lungime de 90 km si diferenta de nivel de 7500 m. Au participat aproximativ 150 de echipe a cate 2 oameni fiecare.
     Bogdan ne-a luat cu masina si am ajuns 5 persoane miercuri in tabara de baza. Normal ca am fost primii la fata locului si ne-am bucurat de soare si de caldura, deoarece plouase tot drumul si eram dezamagiti. Am asezat corturile si tot ce era de asezat si am lenevit la plaja pana seara cand s-a lasat frigul. In prima noapte cortul meu s-a dovedit a fi foarte util deoarece era mare si erau destui fara cort la ei.
     A doua zi cand a mai venit lume din club s-au mai organizat lucrurile, au aparut mai multe corturi prin tabara. Pe la ora pranzului am aflat ca avem de urcat pana la vf. Omu sa ducem apa, deoarece acolo este unul dinte cele mai importante posturi si nu este apa pe varf. Am urcat cu bidoanele goale pana pe la jumatatea traseului ceea ce a fost foarte ok, apa am luat-o de la o cascada, iar urmatoarea parte a traseului a fost chin. Majoritatea aveau cate 16-17 l de apa, numai eu aveam 20 :)). Cu apa in spate mi s-a parut destul de lung drumul. Cand am ajuns sus eram rupt de oboseala, dar cand am aflat ca o sa mai coboram odata sa mai luam apa parca regretam intr-un fel ca am vrut sa urc pana la Omu. Am baut jumate de cana de ceai cu paine la cabana si am pornit la vale. A doua urcare nu a mai fost ase de lunga deoarece am gasit un izvorash mai aporoape de varf, iar eu am carat numai 10 l. Am uitat sa mentionez ca nu mancasem prea bine in dimineata aceea si ca la mine nu am avut nimic si eram rupt de foame, ca toti ceilalti. Coborarea de la Omu pana in tabara de baza a fost lunga dar lejera fiindca am mers incet. In tabara erau instalate niste dusuri solare, dar erau in padure asa ca apa din ele era putin mai calda decat cea din rau, asa ca a fost un dus rapid. Dupa care m-am alaturat celor care mancau deja. In tabara se adunase multa lume, concurentii incepusera sa apara si sa-si aseze corturile. Am mai uitat ce s-a intamplat in seara aceea dar cred ca am dormit mult. Prima noapte batuse un vant ingrozitor asa ca m-am trezit pe la 3 dimineata ca sa ancorez cortul cu toate chingile sa fiu sigur ca nu ne cade in cap. A doua seara nu stiu ce s-a intamplat deoarece am dormit bustean, si cand zic ca nu stiu ce s-a intamplat asa e. Mi-a disparut mancarea din holul cortului :)). Mare lucru oricum nu mai aveam, era o casoleta in care era o conserva de pateu, niste dulciuri si alte mancaruri ambalate. Regret ca mi-am pierdut stafidele, ce bune ar fi fost. Asa ca urmatoarele zile am mancat si eu de la cine am putut, dar vreau sa zic ca am mancat mai bine decat daca as fi avut mancarea mea. In ziua aceea tabara de baza era pustie fiindca la ora 6 dimineata se daduse startul pt echipele de Elita, iar CPNT-istii plecasera deja in posturile lor. Shoaca, Zorila si cu mine trebuia sa fim in postul nostru abia la ora 22 asa ca am avut toata ziua libera. Am plecat pe la ora 16 spre Poiana Gutanu unde se afla postul 14. Pe drum am mancat la Padina la cabana si am mers incetisor spre postul nostu.
    Cand am ajuns in poiana aceea pustie ma intrebam ce dracu caut eu aici, peisajul a fost foarte fain, pacat ca nu mi-a mers si aparatul ca sa nu ma plictisesc, dar ne-am gasit de lucru. Am carat o tona de lemne de foc ca sa avem noaptea, cica sa nu vina ursii... Eu vroiam focul ca sa nu-mi consum bateriile din frontala. Postul trebuia luminat cumva deoarece primele echipe de la Elita ajungeau pe noapte si trebuiau sa-si dea seama in ce directie sa vina. Am intampinat echipele cu fluieraturi si incurajari. A fost o noapte senina si o bezna totala dupa ce a apus si luna. Se vedea fiecare steluta de pe cer, asa ca am profitat de lucrul acesta de la inceput, m-am asezat pe izopren langa foc cu castile-n urechi si asteptam nostalgic sa vad cate o stea cazatoare sau frontalele de pe creasta a unei echipe care se apropie de postul meu.
     Am rezistat asa pana pe la 4 si ceva dimineata cand mi-am trezit prietenii ca sa ma pot culca si eu o ora. Nu am prea dormit dar macar mi-a fost cald in sacul de dormit langa foc. Cand s-a facut lumina de-a binelea am iesit si eu din sacul de dormit si asteptam cu nerabdare sa rasara soarele si pe partea noastra a muntelui. Am uitat sa mentionez ca in seara aia am mancat bulz facut pe jar si am baut jintita, pt prima oara de cand ma aflam la maraton m-am simtit cu burta plina si foarte multumit de cat am mancat.
    A 2-a zi in post a fost absolut groaznica, n-am avut 'pic de umbra unde sa ne adapostim de soare si de caldura. In cort nu puteai sa stai fiindca era sauna, asa ca l-am strans, oricum nu il folosise nimeni. Eu dadeam telefoane in sus si in jos la cei din tabara de baza ca sa vina sa ne schimbe cineva. Devenisem irascibil din cauza caldurii, iar eu trebuia sa fiu bucuros si sa ii intampin vesel si frumos pe participantii care erau din ce in ce mai numerosi, celor de la Eliata alaturandu-li-se si categoria Hobby.
    Erau prosti care nu intelegeau ca nu este post de alimentare si ca apa era la 300 m de mers pe poteca, asa ca trebuia explicat cu rabdarea pe care nu o mai aveam. Ce era si mai rau era faptul ca nu mai aveam telefoane, nu mai puteam suna pe nimeni ca sa mai schimb si eu o vorba cu oameni pe care ii conosc asa ca pe la ora 16 am plecat neinvoit din postul meu ca sa ajung sa mananc ceva. Prietenii mei din post au fost de acord ca eu sa plec, deoarece nu era nevoie sa moara de cald 3 persoane in postul ala, asa ca le-am lasat frontala mea si eu am facut o ora jumate (in alergare) pana la Padina unde am mancat bine de tot.
     In tabara de baza m-a certat putin Shmendre (organizatorul maratonului) dar dupa ce am carat busteni pt focul de tabara i-a trecut supararea. Am fost asa de obosit in ziua aia in cat am cam uitat ce s-a mai intamplat. Am dormit bustean si in noaptea aia, in ultima zi am avut de strans benerele si tot ce era in tabara. A fost si premierea, apoi am urcat la bogdan in masina si ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ca faceam si eu in sfarsit un dus cald la mine acasa.
    In seara aia parca am facut ceva de mancare la Bogdan si a fost si Cezar, iar a doua zi a fost afterparty la Cornel acasa in Stupini.
     Puteti citi si postul celor de la Hoinarii sa vedeti cum a fost maratonul si din perspectiva unor castigatori.
     Si un mic Video.
CPNT Brasov.