sâmbătă, 15 octombrie 2011

Teambuilding CPNT - Jocurile Copilariei 07-09.10.2011

     Fac o mica paranteza inainte sa incep sa povestesc d-ale Teambuilding-ului.

     In ultima vreme m-a tot intrebat lumea: de ce scriu pe blog, la ce ma ajuta lucrul asta, de ce pierd timpul scriind. E destul de ciudat, nu stiu cum sa le raspund, este ca si cum i-asi intreba eu de ce stau pe Facebook sau 9GAG. Am eu motivele mele pentru care scriu si cred ca e mult mai sanatos pentru creierul meu, decat sa stau sa pierd timpul pe Facebook. Chiar imi pare rau ca nu fac mai multe ture ca sa pot scrie mai des. Nu vreau sa scriu alte lucruri pe langa rapoartele de tura fiindca pe urma ar deveni blogul un fel de jurnal. Oricum nu stiu cata lume imi citeste mie blogul si daca li citeste cine vreau eu sa-l citeasca.

     Gata cu paranteza, sa trecem la lucruri ... copilaresti.
Totul a inceput in Tabara de Vara a CPNT-ului, unde din cauza plictiselii 3 CPNTisti, printre care Cezar si Bogdan, s-au gandit sa organizeze un Teambuilding la care sa participe exclusiv CPNTistii. Tema principala au stabilit sa fie jocurile din copilarie. Au trecut 2 luni de atunci si ideea a facut fotosinteza. Adevarul e ca a fost o idee geniala si tuturor le-a placut.
     Biletul de participare la Tb. a fost un SlideShow, facut in PowerPoint, care sa contina minim 15 poze din copilarie. Celor nascuti dupa '85 nu le-a fost prea greu sa adune pozele. In saptamana cu weekendul cel mare ne-am adunat in MyPlace: Bogdan, Ruxi, Cezar si cu mine sa discutam despre ce jocuri se vor juca, de ce obiecte avem nevoie si sa organizam putin lucrurile. Imi aduc aminte ca am scanat cu Cezar vreo 100 de poze in seara aceea deoarece nu toti aveau scanner.

     Toate fiind puse la punct ne-a mai ramas numai sa ajungem la Intorsura Buzaului la casa buniceasca a Ruxandrei. Am plecat de vineri seara 8 persoane cu duba lui Dani si am ajuns la destinatie dupa ce s-a intunecat. Ne-am apucat sa instalam sistemul audio, sa taiem lemne pentru soba si sa facem putin loc prin casa. 
In seara aceea eu m-am culcat mai repede decat restul lumii, fiindca eram treaz de dimineata de la 06.30. Asa ca mi-am cautat un loc undeva in casa, mi-am pus izoprenul si sacul de dormit si am adormit cu toate ca in camera de vizavi canta muzica.
     Dupa ce am mancat, a doua zi, au inceput sa mai apara din oameni si a trebuit sa ne organizam jocurile. Lista cu jocuri a fost destul de lunga si nu am fi avut timp sa ne plictisim, dar din pacate vremea nu a tinut cu noi de data asta. Ne-am grabit sa jucam jocurile cele mai distractive prima data sperand ca nu o sa ploua si ca o sa avem timp sa jucam cat mai multe.
     Am jucat Matele la care ne-am distrat de minune, ne-am rasucit mainile si uneori ajungeam in niste pozitii din care nici noi nu mai stiam cum sa iesim, dar dapai echipa adversa. Arbitrii au tinut evidenta timpilor, dar pentru noi nu mai conta cine castiga cine nu, conta jocul in sine. Dupa vre-o ora de ma(tz)e s-a mai racit si vremea si am decis sa jucam ceva care sa implice alergarea, asa ca am jucat Castel - alt joc super distractiv pe care eu nu il jucam in copilarie.
     Ne-am batut si cu cornete, un joc la care nu prea ma pricepeam sa fac cornete si toti radeau de mine, dar cand am inceput sa tragem cu ele nu a mai ras nimeni. A inceput sa ploua si am intrat in casa.

     Seara am instalat cu Cezar video-proiectorul si am pus un cearceaf pe un perete unde urma sa proiectam SlideShowurile cu pozele noastre. Ne-am ingramadit cu totii intr-o camaruta si ne-am amuzat de copilaria altora. A fost o seara lunga, am dormit fiecare pe unde am putut, ca sarmalele fiecare in sacul lui de dormit.

     A doua zi eu m-am carat mai repede cu un tip care mergea in Brasov si nu am mai ajutat cu curatenia finala deoarece facusem destula pe parcursul celor 2 zile asa ca am fost scutit.
     P.S. Ar trebui sa facem asta mai des, poate cu mai putin alcool, sau deloc.

vineri, 14 octombrie 2011

Cheile Vârghisului - 05.10.2011

     M-am uitat in arhiva postarilor de anul trecut si sunt putin nostalgic. Sper sa nu ma lungesc prea mult cu scrisul la tura asta cu toate ca merita fiecare litera. Data de 05.10 este in timpul saptamanii, asa ca am chiulit in ziua aceea de miercuri de la scoala, am zis ca-mi permit fiindca sunt ore usoare si putine, sunt la zi cu invatatul si oricum nu-mi simte lipsa nici drq daca lipsesc de la scoala.

     Am vrut sa merg in Vârghis deoarece e destul de departe, vreo 70km, si asa ocazie mai rar. In chei auzisem de la Cezar ca sunt niste pesteri interesante, iar eu cum nu am mai fost intr-o pestera neturistica de dimensiuni mai mari am zis ca nu vreau sa pierd asa o ocazie. Plus ca sunt niste trasee de catarat foarte faine. Plus peisajul superb.
     Asadar mi-am cautat o pereche de pantaloni mai rai si o shuba mai rapciugoasa ca sa ma pot tavali prin noroaiele pesterii fara sa-mi pese prea tare de haine si cam asta a fost bagajul meu. De fapt am uitat de mancare, dupa ce m-a trezit Cezar ne-am apucat sa ne facem sendvisurile. El s-a chinuit si le-a bibilit bine de tot pentru a le uita pe masa.

      Ne-am intalnit la gara cu Balan si cu Ruxi apoi a aparut si Dani cu duba sa ne ia. Ar mai fi trebuit sa vina inca doua persoane, dar n-au mai dat nici un semn de viata asa ca am plecat fara ele. Pe drum spre Vârghis ne-am oprit in Baraolt sa isi ia lumea de mancare. Eu am facut poze si am mancat o gogoasa cu ciocolata.
      Vremea a tinut cu noi si a fost soare si cald. Am ajuns intr-un final si la destinatie. Am mers putin pe poteca pe langa rau apoi am inceput sa urcam prin padure. Urcarea a fost nasoala tare si abrupta. Dupa vreo 10 minute de urcat cu bagaj greu (echipamentul de catarat) ne-am dat seama ca am gresit drumul si ca trebuie sa ne intoarcem, asa ca am coborat fiecare pe unde a putut. Dupa ce am ajuns din nou la rau am mai mers pe poteca inca putin apoi iar am inceput sa urcam, numai ca de data asta parca se vedeau ceva urme si parca parca era o poteca. Am nimerit si am ajuns la peretele de cocot.

Pozitie mai Gay decat cea pe care o am
nu exista.
     Nu am stat sa pierdem vremea prea mult pe acolo asa ca i-am lasat pe Dani si Balan sa catere, iar noi am mers sa pesterim. Am coborat din nou la rau, l-am traversat pe un bustean cazut, apoi am inceput sa urcam niste scari pana la gura pesterii. Dupa ce mi-am schimbat adidasii si i-am ascuns pe ceilalti ne-am dat seama ca avem o singura frontala care putem spune ca lumineaza. A Ruxandrei lumina mai tare becul care o atentiona ca bateriile sunt descarcate decat ledurile propriu-zise, iar a mea era putin mai puternica decat lumina lumanarii.
     Am inaintat mai cu frica la inceput, apoi am prins curaj. Cand am ajuns in prima camera mai maricica unde se ramifica drumul am cotit gresit si am ajuns de unde am plecat. Am cautat apoi in alta directie partea cea mai lunga a pesterei, dar am dat de o camera in care trebuia sa intrii pe burta si erau lilieci in ea. Din pacate nu am poze cu ei deoarece ne-a fost prea frica sa mergem sa-i vedem. Am incercat oarecum sa mergem, dar ne imaginam ca daca se sperie de noi o sa iasa toti de-odata exact ca in desenele animate. Si am mers cate putin fiecare, adica Cezar si cu mine. Eu mergeam 2 pasi Cezar 2 si tot asa pana cand Cezar a zis ca nu mai merge, asa ca am facut eu un salt mai mare, m-am pus pe burta si am incercat sa intru pe sub tavanul ingust ca sa vad camera cu lilieci, dar Cezar deja se departase considerabil de mine asa ca mi-a fost si mie frica sa mai merg avand in vedere ca frontala mea abia lumina ceva.
     M-am dat si eu batut regretand ca nu am mai inaintat 2 metrii sa vad cat de mari erau creaturile care scoteau zgomotele alea infernale. Am nimerit apoi pe calea cea mai lunga a pesterii si ne-am distrat putin pe intuneric. Am stat cu frontalele stinse vreo 3-4 minute. Asa bezna si liniste nu am mai vazut si auzit in viata mea. Dupa ce am mai inaintat prin tunel a inceput sa mi se faca din nou frica deoarece mersesem destul de mult si aveam un sentiment sinistru, dupa inca 10 minute de mers am prins din nou curaj, de fapt nu era curaj era chef sa tot merg pana la capat. Si erau nenumarate momente de dezamagire in care credeam ca se termina pestera, dar nu era de loc asa. De fiecare data gaseam cate-o alta crapatura pe unde sa ne strecuram si sa trecem mai departe. Intr-un final am ajuns intr-o zona unde ar fi trebuit sa cataram o stanca mai mare ca sa putem trece de ea si am preferat sa ne intoarcem deoarece era totul ud si nu ar fi fost prea indicat sa cataram pe acolo. La intoarcere am mers mai repede si ne-a luat vreo 20 de minute ca sa iesim din pestera. Am iesit innamoliti din cap pana-n picioare din pestera, dar a meritat.


     Ne-am intors la locul de catarat si ne-am schimbat in hainele noastre normale. Am catarat si eu un traseu de gradul 5-6, am ajuns pana in varf si am fost tare mandru de performata mea. Dupa ce am rapelat si m-am vazut cu picioarele pe pamant aveam mainile atat de obosite incat nu mai puteam sa-mi desfac nodul si sa dau hamul jos de pe mine. Am mai stat putin si am plecat sperand sa ajungem si la sedinta de la CPNT. Nu am mai ajuns fiindca am oprit in Baraolt sa mancam un gulash unguresc. Problema e ca am mancat UN gulash, de fapt doar Ruxi a mancat. Am comandat 5 gulasuri si mai aveau o singura portie asa ca i-am lasato Ruxandrei, iar noi ne-am luat alte minuni. Dupa ce am mancat am plecat spre Brasov.
     In Bv. am mers pe sitei unde erau CPNTistii la o bere, dar nu am mai stat deoarece aveam de citit ceva la biologie.

luni, 3 octombrie 2011

Maratonul Pietrei Craiului - 01.10.2011

     M-am hotarat dupa doua saptamani ca ar cam fi cazul sa scriu despre Maratonul Pietrei Craiului, pe scurt MPC. Imi ia ceva timp pana imi adun gandurile pentru a scrie plus alte pregatiri. Mi-au trebuit 10 minute sa gasesc muzica potrivita pentru a scrie (am ales Coldplay), inca 5 minute sa-mi asez scaunul si inca 5 minute sa ma gandesc daca are rost sa incep sa scriu, fiindca ar trebui sa apara Bogdan in orice clipa.

     Este destul de ciudat cand ma gandesc cat de repede a trecut timpul de cand am fost la MPC. Vremea a fost faina, nu a fost foarte cald, dar oricum muuult mai cald decat este acum.
     Am plecat intr-o sambata cu masina lui Bogdan, eram numai noi 3, al 3-lea fiind Cezar. Din cate imi aduc eu aminte am plecat destul de devreme fiindca trebuia sa fim in Zarnesti la ora 7.00 sau 8.00, nu mai conteaza, ideea este ca Cezar si cu mine am stat si ne-am jucat pe calculator pana tarziu, si nu am prea dormit in noaptea aceea. Dimineata ne-am facut repede bagajul si Cezar a facut sendvishurile.

     In Zarnesti era frig (punct) Soarele a rasarit mult prea tarziu ca sa ma pot bucura de el. Am uitat sa mentionez ca am participat din nou ca voluntari si am fost arbitrii in diverse posturi de pe traseul maratonului, ca sa nu credeti ca am alergat eu la maraton. Poate la anu.
     Startul s-a dat de pe o strada din Zarnesti, au fost aproximativ 400 de concurenti printre care Balan, Cornel, Iulian si Pisy Iuli. De la start am primit vuvuzele, talangi si veste reflectorizante pe care scria STAFF :->. Apoi ne-au dus in posturi. Eu am stat in Coltii Chiliilor langa manastire, iar Bogdan cu Cezar s-au dus la refugiul Spirlea. Pe mine m-au dus organizatorii cu Land Rover-ul pana in post, nu a trebuit sa merg nici macar un metru pe jos. Spuneam mai devreme ca a rasarit soarele prea tarziu pentru a ma bucura de el, asta deoarece imediat cand am inceput sa-i simt si eu caldura pe umeri a trebuit sa plec, iar cum postul meu a fost pe partea vestica a Pietrei Craiului am mai asteptat cateva ore sa rasara soarele de dupa masiv...

     M-au lasat singur in post cu 6 laditze cu struguri, o lada mare cu mere, un metru de branza de burduf, doua lazi mari cu banane, 4 paini mari de cartofi si sute de pahare de plastic. M-am apucat sa pun mesele si sa spal din fructe, asta abia dupa ce m-am saturat eu sa mananc. Ceilalti voluntari au venit pe jos, asa ca pana au venit ei eu apucasem sa ma organizez cumva. Nu a mai durat mult si au aparut primii alergatori, au baut un pahar cu energizant si au plecat. De fapt nu e corect sa zic ca au plecat din momentu in care nici nu s-au oprit. Cel care a iesit pe locul I a reusit sa bata recordul la acest traseu.
     Este destul de interesant cat de multa lume crede ca Bogdan si cu mine suntem frati. Unul dintre concurenti cand m-a vazut a ramas putin cu gura cascata apoi m-a intrebat foarte mirat: ,,-Pe tine nu te-am vazut mai sus !?!?" Mai sus insemnand postul in care sa afla Bogdan cu Cezar. Alt participant la fel m-a intrebat daca fratele meu e la Spirlea... Eu m-am obisnuit sa ne zica lumea ca semanam.
     Putin despre colegii mei voluntari: Un nene cu fica lui enervanta si o tanti sasoaica foarte de treaba cu ficele ei foarte cuminti. Tipul ne-a ajutat putin, inainte sa apara concurentii, cu taiatul fructelor si cu preparatul energizantelor apoi a taiat-o sa faca poze, cica sa le puna pe blogul MPC-ului, dar nici in ziua de azi nu am vazut o poza de la el! In concluzie a frecat menta, noi am muncit de ne-au sarit capacele iar el facea poze... ce viata grea avea el. La un moment dat am devenit irascibil si m-am luat de el, nu i-a prea convenit, dar pentru 5-10 minute s-a simtit vinovat si ne-a ajutat. Tipa si cu fica ei mai mare care cred ca avea vreo 10-12 ani m-au ajutat foarte mult, pe cand fica tipului era ca si Godzilla intr-un magazin de portelan. Era sa uit sa spun ca tipu le stia pe toate si se pricepea foarte bine la dat indicatii.

     In rest m-am simtit foarte bine in postul meu, mai bine decat acasa oricum :)). Asteptam cu nerabdare sa se faca ora 18.00 sa treaca si ultimul concurent pentru a ajunge la pasta party din Zarnesti. Dupa ce am strans lucrurile am avut grija ca sa imi umplu rucsacul cu banane ca de obicei, plus jumate de metru de branza de burduf pe care am impartit-o cu Bogdan, am mai luat mere si parca as fi luat si o paine fiindca ramsesera 3, dar nu mai aveam unde sa o pun si pe aia asa ca m-am multumit cu "putinul" pe care il aveam.
     A venit tipul cu Land Roverul, l-am incarcat cu o groaza de chestii si am inceput sa coboram. Dar am uitat sa va spun cum a fost drumul la venire. Off-Road de toate zilele, nu mi-a mai fost asa frica sa merg cu masina de foarte mult timp. Pe parbriz cand vedeai cerul cand vedeai pamantul, iar cand incepuse sa-mi placa si sa ma distrez am ajuns... Eh! la coborare nu am avut timp sa ma distrez deoarece toate lucrurile incarcate in portbagajul masinii le tineam in spate eu cu inca un tip. Am facut febra musculara la maini pe coborare aceea, fiindca trebuia sa ma imping in scaunele din fata ca sa nu ne striveasca prea tare obiectele din spate.

     M-am intalnit cu Cezar, Bogdan si restul CPNTistilor in Zarnesti, si am mancat paste si iaurt pana n-am mai putut. App. m-am ingrasat, am ajuns in sfarsit la greutatea mea "ideala" ->70kg, fiindca eram "periculos de slab" vorba cuiva. Am stat la o parte din premiere apoi am plecat impreuna cu Bogdan la Bv. Cezar a ramas in Zarnesti pentru a face o tura in ziua de duminica, dar eu ca de obicei a trebuit sa ma intorc acasa fiindca aveam teme...
     Regret ca nu am tinut minte numele fotografului ***i din postul meu ca sa il pot contacta cumva sa-i zic vreo doua fiindca nu am nici o poza de la MPC in care sa apar si eu. Dupa 2 saptamani nu a fost in stare sa posteze pozele alea... Dar a avut un pretext formidabil ca sa nu ajute.