luni, 3 octombrie 2011

Maratonul Pietrei Craiului - 01.10.2011

     M-am hotarat dupa doua saptamani ca ar cam fi cazul sa scriu despre Maratonul Pietrei Craiului, pe scurt MPC. Imi ia ceva timp pana imi adun gandurile pentru a scrie plus alte pregatiri. Mi-au trebuit 10 minute sa gasesc muzica potrivita pentru a scrie (am ales Coldplay), inca 5 minute sa-mi asez scaunul si inca 5 minute sa ma gandesc daca are rost sa incep sa scriu, fiindca ar trebui sa apara Bogdan in orice clipa.

     Este destul de ciudat cand ma gandesc cat de repede a trecut timpul de cand am fost la MPC. Vremea a fost faina, nu a fost foarte cald, dar oricum muuult mai cald decat este acum.
     Am plecat intr-o sambata cu masina lui Bogdan, eram numai noi 3, al 3-lea fiind Cezar. Din cate imi aduc eu aminte am plecat destul de devreme fiindca trebuia sa fim in Zarnesti la ora 7.00 sau 8.00, nu mai conteaza, ideea este ca Cezar si cu mine am stat si ne-am jucat pe calculator pana tarziu, si nu am prea dormit in noaptea aceea. Dimineata ne-am facut repede bagajul si Cezar a facut sendvishurile.

     In Zarnesti era frig (punct) Soarele a rasarit mult prea tarziu ca sa ma pot bucura de el. Am uitat sa mentionez ca am participat din nou ca voluntari si am fost arbitrii in diverse posturi de pe traseul maratonului, ca sa nu credeti ca am alergat eu la maraton. Poate la anu.
     Startul s-a dat de pe o strada din Zarnesti, au fost aproximativ 400 de concurenti printre care Balan, Cornel, Iulian si Pisy Iuli. De la start am primit vuvuzele, talangi si veste reflectorizante pe care scria STAFF :->. Apoi ne-au dus in posturi. Eu am stat in Coltii Chiliilor langa manastire, iar Bogdan cu Cezar s-au dus la refugiul Spirlea. Pe mine m-au dus organizatorii cu Land Rover-ul pana in post, nu a trebuit sa merg nici macar un metru pe jos. Spuneam mai devreme ca a rasarit soarele prea tarziu pentru a ma bucura de el, asta deoarece imediat cand am inceput sa-i simt si eu caldura pe umeri a trebuit sa plec, iar cum postul meu a fost pe partea vestica a Pietrei Craiului am mai asteptat cateva ore sa rasara soarele de dupa masiv...

     M-au lasat singur in post cu 6 laditze cu struguri, o lada mare cu mere, un metru de branza de burduf, doua lazi mari cu banane, 4 paini mari de cartofi si sute de pahare de plastic. M-am apucat sa pun mesele si sa spal din fructe, asta abia dupa ce m-am saturat eu sa mananc. Ceilalti voluntari au venit pe jos, asa ca pana au venit ei eu apucasem sa ma organizez cumva. Nu a mai durat mult si au aparut primii alergatori, au baut un pahar cu energizant si au plecat. De fapt nu e corect sa zic ca au plecat din momentu in care nici nu s-au oprit. Cel care a iesit pe locul I a reusit sa bata recordul la acest traseu.
     Este destul de interesant cat de multa lume crede ca Bogdan si cu mine suntem frati. Unul dintre concurenti cand m-a vazut a ramas putin cu gura cascata apoi m-a intrebat foarte mirat: ,,-Pe tine nu te-am vazut mai sus !?!?" Mai sus insemnand postul in care sa afla Bogdan cu Cezar. Alt participant la fel m-a intrebat daca fratele meu e la Spirlea... Eu m-am obisnuit sa ne zica lumea ca semanam.
     Putin despre colegii mei voluntari: Un nene cu fica lui enervanta si o tanti sasoaica foarte de treaba cu ficele ei foarte cuminti. Tipul ne-a ajutat putin, inainte sa apara concurentii, cu taiatul fructelor si cu preparatul energizantelor apoi a taiat-o sa faca poze, cica sa le puna pe blogul MPC-ului, dar nici in ziua de azi nu am vazut o poza de la el! In concluzie a frecat menta, noi am muncit de ne-au sarit capacele iar el facea poze... ce viata grea avea el. La un moment dat am devenit irascibil si m-am luat de el, nu i-a prea convenit, dar pentru 5-10 minute s-a simtit vinovat si ne-a ajutat. Tipa si cu fica ei mai mare care cred ca avea vreo 10-12 ani m-au ajutat foarte mult, pe cand fica tipului era ca si Godzilla intr-un magazin de portelan. Era sa uit sa spun ca tipu le stia pe toate si se pricepea foarte bine la dat indicatii.

     In rest m-am simtit foarte bine in postul meu, mai bine decat acasa oricum :)). Asteptam cu nerabdare sa se faca ora 18.00 sa treaca si ultimul concurent pentru a ajunge la pasta party din Zarnesti. Dupa ce am strans lucrurile am avut grija ca sa imi umplu rucsacul cu banane ca de obicei, plus jumate de metru de branza de burduf pe care am impartit-o cu Bogdan, am mai luat mere si parca as fi luat si o paine fiindca ramsesera 3, dar nu mai aveam unde sa o pun si pe aia asa ca m-am multumit cu "putinul" pe care il aveam.
     A venit tipul cu Land Roverul, l-am incarcat cu o groaza de chestii si am inceput sa coboram. Dar am uitat sa va spun cum a fost drumul la venire. Off-Road de toate zilele, nu mi-a mai fost asa frica sa merg cu masina de foarte mult timp. Pe parbriz cand vedeai cerul cand vedeai pamantul, iar cand incepuse sa-mi placa si sa ma distrez am ajuns... Eh! la coborare nu am avut timp sa ma distrez deoarece toate lucrurile incarcate in portbagajul masinii le tineam in spate eu cu inca un tip. Am facut febra musculara la maini pe coborare aceea, fiindca trebuia sa ma imping in scaunele din fata ca sa nu ne striveasca prea tare obiectele din spate.

     M-am intalnit cu Cezar, Bogdan si restul CPNTistilor in Zarnesti, si am mancat paste si iaurt pana n-am mai putut. App. m-am ingrasat, am ajuns in sfarsit la greutatea mea "ideala" ->70kg, fiindca eram "periculos de slab" vorba cuiva. Am stat la o parte din premiere apoi am plecat impreuna cu Bogdan la Bv. Cezar a ramas in Zarnesti pentru a face o tura in ziua de duminica, dar eu ca de obicei a trebuit sa ma intorc acasa fiindca aveam teme...
     Regret ca nu am tinut minte numele fotografului ***i din postul meu ca sa il pot contacta cumva sa-i zic vreo doua fiindca nu am nici o poza de la MPC in care sa apar si eu. Dupa 2 saptamani nu a fost in stare sa posteze pozele alea... Dar a avut un pretext formidabil ca sa nu ajute.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu