miercuri, 20 iunie 2012

Magura - Rasnov - 3 Iunie 2012

A fost o tura superba, asta, din punctul meu de vedere.
Am fost impreuna cu Cezar, Manu mic si fratele lui Andrei. Din Brasov am plecat cu bicicletele cu trenul de la ora 8 dimineata si ne-am luat bilete si pentru biciclete pentru a nu avea probleme cu nasu.

La ora 9 am ajuns in Zarnesti, vremea era mirifica, am verificat cauciucurile, am ridicat saua si am pornit la drum. Am avut un bagaj micut la mine, cu prea putina apa. Prin centrul Zarnestiului ne-am oprit sa ne cumparam dulciuri de la o alimentara. Pungile cu rahat au fost exceptionale, nu cred ca o sa mai fie tura prin apropierea Zarnestiului in care sa lipseasca rahatul.

Drumul prin oras a fost lung ca de obicei, dar de data asta macar eram pe biciclete si a fost mult mai placut. Am iesit din Zarnesti, pana la Fantana lui Botorog am mers lejer pe forestier, iar de la fantana am cotit stanga pe serpentinele care duceau spre ,,Sat Magura". La capatul acestora, obositi fiind am avut norocul de a vedea un peisaj frumos.

In Magura am facut putine poze, apoi am pornit spre ,,Sat Pestera"; chiar cand credeam ca am terminat cu urcarile dadeam de urcari din ce in ce mai abrupte pe care chiar nu le puteam urca pe bicicleta. Am mai facut poze pe traseu si am ajuns intr-un final si in Pestera de unde vroiam sa coboram in Moeciu. Dar nu am facut lucrul acesta deoarece am ratat curba spre Moeciu si am mers spre Magura din nou. Am ratat cotitura deoarece mergeam cu viteza la vale si cu toate ca am vazut-o nu ne-am putut opri  pur si simplu, asa ca am continuat.

Ne-am oprit intr-un final la o alta intersectie, unde ne-am gandit ce sa facem, sa ne intoarcem pe o urcare nasoala sau sa mergem din nou in Magura si sa coboram in Moeciu de acolo. Am decis sa mancam pana la urma. Am mancat, mai mult dulciuri decat mancare, apoi a realizat Cezarul ca are o problema... si una maricica. Avea pana pe spate. In timp ce mancam am decis ca mergem prin Magura si asa a ramas. Pana in Magura a mers Cezar pe langa bicicleta deoarece nu aveam pompa la noi pentru a repara pana. In sat am pierdut vreo ora cautand si reparand pana, apoi am pornit din nou la drum.
Coborarea din Magura in Moeciu a fost criminala, si la propriu si la figurat; era sa mor de vreo 2 ori, dar a fost si foarte faina.

In Moeciu am oprit iarasi la un magazin de unde ne-am luat inghetata. Apoi ne-am dus in Bran la Braneanu acasa. Unii au baut o bere, altii o apa. Am admirat colectia lui si a surori lui de numere de concurs. Iar dupa vreo jumate de ora de povestit am plecat spre Sohodol.

Din Bran am inceput sa urcam si sa urcam si parca nu mai ajungeam odata in varful dealului de unde trebuia sa coboram spre Rasnov. Pana la urma am ajuns, dar (exista si un dar) am facut si eu o gluma: cum ca are Cezar pana. Am ras, ne-am gandit ce nasol ar trebui sa fie in varf de deal sa faci pana... eh ma uit eu mai bine si chiar avea pana... acuma incearca sa ii explici ca nu mai glumesti... A realizat si el la un moment dat ca nu mai glumea nimeni si au pornit injuraturile de toti sfintii.

Am coborat vreo jumatate de km cu Cezar pana am gasit pe cineva cu pompa, partea proasta a fost ca nu am reusit nici cum sa lipim petecul pe camera lui infecta. am renuntat, nu mai aveam nici lipici nici petece. Am hotarat ca sa continui cu Manu si Andrei, Cezar urmand sa se intoarca cu ocazia sau pe jos pana in Brasov din Bran (destul de neplacut).
Am urcat din nou pana pe varful acela unde ma asteptau baietii. Le-am dat vestea cea rea si am pornit. De acolo am coborat putin, am gresit drumul apoi am urcat din nou si am ajuns intr-un final pe drumul cel bun. Cum toate erau bune si frumoase a trebuit sa se mai intample ceva rau. Schimbatorul lui Andrei a indoit urechiusa cadrului pe care statea prins, astfel ii intra intre spite si nu mai putea sa mearga. Am mai pierdut si acolo o jumatate de ora pana ma reparat oarecum schimbatorul cat sa poata merge la vale. Am avut noroc ca de acolo a fost numai coborare pana in Glejerie.

Din Glejerie pana in rasnov am pedalat ca nebunu, deoarece la 6 seara eram invitat de Tifrea in oras, fiind ziua lui. In Rasnov m-am despartit de cei doi frati si am pornit spre Brasov pe asfalt. Oribil a fost, am avut numai vant din fata si nu se mai termina odata drumul.

Am ajuns acasa intr-un final, m-am spalat si cand sa plec apare si Cezar. Avea bicicleta facuta, venise pe ea din Bran. 

Inainte de a pleca am tinut sa-l oftic pe Cezar spunandu-i cat de faina a fost coborarea din Sohodol pana in Glejerie. Si cam atata. 

duminică, 10 iunie 2012

Trofeul Prieteniei - Baile de Fier - 25-27 Mai 2012

O sa incerc sa scriu cat mai pe scurt.

Cu o saptamana inainte de concurs Cezar si cu mine eram hotarati ca vom mergem la Trofeu, problema era ca nu aveam cu cine. Fiind la 250 km de Brasov nu s-a oferit nimeni sa mearga, asa ca am insistat atat de mult, impreuna cu Cezar, incat i-am corupt pe Bogdan, Sendre si pe Ruxi.

S-au ocupat astfel toate locurile in masina lui Bogdan, iar transportul ne-a costat 40 de lei de caciula. Drumul a fost lung si plictisitor, iar vremea nu  prea parea ca v-a tine cu noi. Eu mi-am invatat meteorologia pe drum, deoarece nu am stiut din timp daca vom merge sau nu.

Cand am ajuns era noapte si noi eram neinformati, astfel ne-am invartit putin prin zona pana am gasit tabara, iar cand am gasit-o incepuse ploaia. M-am bucurat intr-un fel ca ploua. deoarece a doua zi putea fi vreme frumoasa. Dupa ce ne-am inscris in concurs am mers sa ne punem corturile. Le-am montat pe un teren mare de fotbal intr-o zona unde nu era asa de multa apa de la ploile precedente. Ne-am culcat si a inceput sa ploua bine de tot.

Pana dimineata a plouat in continuu, probele s-au amanat cu doua ore si eu am mai avut ceva timp sa-mi invat meteorologia pentru probele teoretice. Dupa ce s-au scurs cele doua ore am plecat spre cabana unde se tineau probele, am aflat ca in F.R.T.E. (Federatia Romana de Turism si Ecologie) erau inscrise doua echipe: a noastra si inca una, asadar nu aveam concurenta. Restul echipelor prezente la fata locului concurau intre ele la alta categorie.

Dupa probele teoretice, proba de regularitate a fost desfiintata datorita ploii care nu dadea semne ca s-ar fi oprit anul acesta. Cel putin am vizitat Pestera Muierii, care mi-a placut, dar nu prea.
Am avut bocancii uzi non-stop, cand am facut focul de tabara de sambata seara dupa ce se oprise ploaia, am incercat sa ii usuc eu putin, dar cand m-am asezat mai bine a inceput din nou sa ploua. Am intrat intr-o incapere unde s-a tinut proba de cultural, am cantat, recitat si castigat.

Ne-am retras in corturi, cortul nostru era asezat intr-o mare baltoaca ceea ce era foarte placut, deoarece stateam ca intr-un pat cu saltea de apa.

Am uitat sa mentionez ca sambata a fost proba de orientare la care au participat toti mai putin eu fiindca nu aveam chef sa alerg pe ploaie si sa caut posturile prin noroaie. Duminica dimineata a fost crosul la care iarasi nu am participat din aceleasi motive spuse mai sus, mentionez ca inca ploua destul de tare.

Am luat maximul de puncte la toate probele, am castigat si am plecat in sfarsit...

Am ajuns acasa am facut un dus si pe cat de obosit eram pe atat de nerabdator eram sa ajung la concert Luna Amara.

Trebuia sa fiu prezent la concert si fiindca imi promisese tobosarul, data trecuta cand am fost la concertul lor, ca imi v-a aduce un bat de tobe si mi-l va semna.

P.S.: Nu am poze din tura asta, iar daca am greseli ortografice sau gramaticale asa vor ramane.
Poze Luna Amara: mai jos.

vineri, 1 iunie 2012

Revista scolii - Noiembrie 2007

Am gasit acest articol interesant scris de mine in clasa a VIII-a, publicat in revista scolii ,,Valente" si ma gandeam sa-l postez si pe blog sa apara si in varianta electronica.


marți, 22 mai 2012

Brasov Marathon - 19 Mai 2012

Dupa saptamani intregi de alergat dupa bani, sponsorizari si autorizatii a venit si a trecut, ca si cum nici nu ar fi fost, Maratonul Brasovului. A meritat fiecare clipa dedicata acestui eveniment CPNtist, iar rezultatul muncii noastre a fost apreciat de oamenii care au venit la alergat din intreaga tara.


Cu o zi inainte de maraton au venit medaliile de finish-er, cele de locuri, cupele, tricourile si premiile. Toate aceste trebuiau aranjate, asamblate s.a.m.d., iar acestea s-au intamplat fireste la mine acasa, mai bine spus la Cezar in camera. Am stat pana tarziu in noaptea aceea de vineri ca sa terminam cu toate aranjarile pentru maratonul de dimineata. Eu am tras pe dreapta putin mai repede decat restul lumii, aceasta fiind pe la ora doua. Mi-am pus dopurile in urechi si i-am lasat in voia lor sa lucreze la ce au avut de lucrat. Eu am dormit  4 ore fata de restul care abia au inchis un ochi toata noaptea.


La 6:30 dimineata am fost trezit, fiindca trebuia sa plecam in Piata Sfatului si sa ne instalam corturile, bannerele si multe altele. M-am spalat repede, iar impreuna cu Cezar am pornit cu bicicletele intr-acolo, depasind pe traseu lumea care plecase pe jos de acasa.


Toate chiturile de participare au fost aduse cu una din masini, astfel noi nu am carat nimic pana acolo. Un chit de participare continea un tricou, tot felul de flyere si reviste publicitare, numarul de participare si 4 ace de siguranta pentru prinderea acestuia. Am mentionat si acele de siguranta fiindca multi ar zice ca e o nimica toata, dar numai noi stim cum e sa selectezi cate 4 ace si sa le agati intre ele...

Au inceput sa mai apara voluntari si organizatori, au mai venit materiale, corturi si au venit si gardurile de la jandarmerie. Am montat bannerele si corturile, apoi ni s-a facut instructajul cu ceea ce trebuie sa facem in posturi. Pe la ora 9:00 am plecat impreuna cu Liviu in postul nostru de pe Tampa. Am urcat lejer pe serpentine, iar in 30 de minute eram sus si faceam poze orasului si celor din Piata Sfatului. Am stat sa vedem startul deoarece eram la 100 de metri de locul in care trebuia sa stam, astfel aveam tot timpul din lume. Dupa alte poze ne-am dus in post si a inceput sa ne ia frigul, fiindca nu era o zi insorita, a fost o vreme superba pentru alergatori, nu si pentru arbitri. As fi preferat sa ma prajesc ca o soparla la soare decat sa fiu congelat.


Am facut putin peste 200 de poze celor care au alergat la maraton si inca nu le-am uract pe 'net, cred ca ma injura toti, dar o sa-mi fac timp saptamana aceasta si pentru ele (Blogul pe primul loc).

Dupa ce au trecut cei de la maraton si a doua oara prin postul nostru, am putut sa ne intoarcem si noi la finish, unde am mancat din ultimele portii de paste. Foarte bune pastele, mai ales sosul facut de mama unui CPNtist. Pe la jumatatea premierii a inceput ploaia, s-a oprit repede apoi ne-am apucat sa strangem si sa demontam lucruri.

Toate fiind stranse si puse in masini lumea s-a indreptat catre o bodega din oras sa bea o bere, eu m-am indreptat catre pat. Mi-am pus dopurile in urechi si dus am fost. La un moment dat a incercat Tedi sa ma trezeasca fiindca venise Sendre cu duba sa descarce baxuri de apa si bannere pentru a le depozita cateva zile la mine pe balcon. Saracii le-au carat singuri dupa ce eu m-am intors mârâind pe partea cealalta si mi-am pus perna in cap.

Am dormit 5 ore, dupa care m-am trezit la ora 23:00, am mancat si aproape m-am culcat la loc.



A doua zi am lenevit toata ziua, mai putin seara cand m-am hotarat cu Cezar sa tragem un gem din cele doua lazi de mere pe care le aveam pe balcon, ramase de la maraton. Cezar a participat la taierea lor, iar  eu la rasul lor, apoi cand m-a ajuns din urma a trecut si el la ras. Toata treaba aceasta a durat aproximativ 3 ore, dar ne-am ales cu peste 10 kg de gem de mere care inca sta sub patura la caldurica.
Making of: Click me !

Cred ca ajunge cat am scris, daca am uitat ceva de mentionat voi adauga pe viitor.




marți, 15 mai 2012

Teambuilding 11-12 Mai 2012

Este mult de povestit despre Teambuilding-ul acesta si sper ca nu mi-am pierdut "talentul" la scris dupa o pauza asa de lunga. Weekendul a fost atat de activ si de fain incat mi-am recapatat pofta de a scrie si de a impartasi lumii cele traite de mine alaturi de CPNTisit.

Acum doua-trei saptamani ne-a anuntat Cornel Spiridon ca va organiza un Teambuilding gen Survival pe data de 11 Mai, locatia si probele concursului ramanand sa fie surpriza. In saptamana cu concursul s-au ales membrii echipelor prin tragere la sorti, si s-au impartit hartzile cu locatia Teambuilding-ului. In total am fost 6 echipe a cate 5 oameni, iar pentru a fi echilibrate in echipe am fost 3 baieti si 2 fete. Initial in echipa mea erau: Cezar, Razvan Murariu, Postoaca, Catalina 
(o maratonista din bucuresti) si cu mine, dar modificarile ulterioare ni l-au luat pe Cezar din echipa si ne-au adus-o pe Stef.

Joi am primit hartzile cu locatia unde avea sa se tina Teambuilding-ul din weekend, am aflat foarte usor care este locul cu pricina si am inceput sa dau telefoane sa vedem cum si cand plecam din Brasov spre Racos. In Racos urma sa cautam alta harta care sa ne duca in tabara de baza, nu parea mare lucru.

Eram oarecum multumit de echipa, aveam oameni competenti si astfel aveam sanse bune de a castiga. Dar tot elanul mi s-a taiat cand am aflat ca nimeni din echipa mea nu poate veni cu mine la Racos la o ora decenta, deoarece toti lucrau pana tarziu. Asa am ajuns sa plec cu membrii unor echipe adverse: Cezar cu Amalia din echipa 1; si Mitica din nu-stiu-ce echipa.

Am plecat cu trenul de 16:05, trenul era impartit in doua categorii de oameni, in partea din spate se aflau cei mai inchisi la culoare, iar in partea dinspre locomotive* erau vorbitorii de limba maghiara. Locuri nu am mai gasit, trenul fiind plin ochi, ne-am asezat pe saci de dormit sau pe rucsaci langa o usa pe care am legat-o cu lantul si am jucat carti tot drumul.
     *Am scris ,,locomotive" deoarece din motive cunoscute numai CFR-ului erau doua pentru 5 vagoane pline ochi, in loc sa mai puna un vagon, au pus din greseala o locomotiva, banuiesc - ,,Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul".

Pe la ora 17:00 am ajuns in Racos unde eram ca si ratacit. Cand m-am dat jos din tren m-am uitat dupa impegat, deoarece aparea desenat pe harta primita Joi de la Cornel, dar nu l-am vazut si am continuat sa caut alte indicii care m-ar putea duce la cea de-a doua harta. Cezar a hotarat ca fiecare echipa sa fie pe cont propriu, asa ca Mitica stiind cum sa ajunga in tabara nu a mai cautat harta, ci a plecat direct la drum. Noi am ramas sa cautam totusi harta. Eu am cautat prin jurul garii, unde am gasit o harta cu Judetul Brasov care nu m-a ajutat la nimic. O tanti amabila vazandu-ma cu bagaje si nedumerit in mijlocul strazii s-a oferit sa ma ajute si mi-a dat indicatii cu privire la locul unde stie ea ca se organizeaza tabere, asa ca am plecat in directia indicata lasandu-i pe Cezar si pe Amalia in gara sa caute harta.

Am traversat un podet peste Olt, am facut poze si mergeam incetisor spre tabara sperand ca o sa gasesc si eu harta aceea pe drum pe undeva. In urma mea veneau si membrii echipei 1 cu harta fluturand in mana... bucurosi ca au fost primii care au gasit-o. Mi-am dat seama ceea ce am uitat dupa ce m-am dat jos din tren, uitasem sa il gasesc pe impegat, asa ca am traversat Oltul din nou si m-am dus direct la nenea impegatu' sa-mi iau harta. Zambind excesiv, deoarece ma vazuse plimbandu-ma dintr-o parte in alta, mi-a dat harta.

Cu sacul de dormit sub un brat, izoprenul sub celalalt, aparatul de fotografiat intr-o mana si Harta in cealalta mana am pornit la fuga sa ii prind din urma, sperand ca voi ajunge cumva primul in tabara, poate primeam ceva puncte in plus. Deasupra Oltului mi-am dat seama ca ma balansam nefiresc de tare pe podet deoarece alergasem, asa ca m-am oprit sa se linisteasca si am continuat tot in fuga deoarece trecusem de jumate. La capatul celalalt al podetului m-am oprit sa-mi bag aparatul in rucsac penru a alerga mai bine. Dupa 5 minute de alergat m-am intalnit cu Mitica care alerga inspre mine rugandu-ma sa-i dau prima harta pentru a-si gasi cea de-a doua harta. Nu am vrut si l-am lasat sa se descurce cum o putea.


Am alergat pana am dat de Cezar, apoi 10 minute cred ca am mers alaturi de ei razand de necazul lui Mitica. Cezar s-a oprit la un moment dat inainte de o cotitura pentru a-si aranja cortul pe rucsac, cred. Eu am continuat sa merg incetisor, iar imediat dupa cotitura am rupt-o la fuga. Nu a mai durat mult si au inceput sa apara si primele intepaturi de tanari. Am injurat, am blestemat si am plesnit tantari pana cand m-am obisnuit. Am continuat sa fug asa vreo 20-25 de minute pana cand am ajuns in tabara. Am ajuns in tabara primul, rupt de oboseala si de sete, dar cel putin nu ma urmarise Cezar, fiindca daca si-ar fi lasat rucsacul la Amalia avea sanse foare mari sa ajunga el primul. Puncte nu am primit, dar eram multumit ca ajunsesem primul pe la ora 18:00.

Pe parcursul zilei am facut ceva poze si am ajutat la intinderea unor corzi peste Olt pentru a construi un pod indian. Victor s-a oferit sa inoate el cu coarda pe partea cealalta, asa ca s-a echipat cu vesta de salvare, a luat capatul corzii si a inotat dincolo. Din cauza greutatii corzii a ajuns cu vreo 4-5 metri mai departe decat si-ar fi dorit, dar totul a mers bine, ne-au supt tantarii bine de tot, am intins 2 corzi si l-am recuperat pe Victor. Urma ca a doua zi sa intindem corzile bine de tot cu scripeti si alte minuni.

In seara de vineri am facut foc de tabara si pana la ora 23:00 au ajuns toate echipele cu toti membrii lor, numai echipa mea nu ajunsese. Cum Razvan nu a ajuns pana la ora 1:00 cu cortul in care trebuia sa dorm, m-am culcat in cortul meu (cel                                                   carat de Cezar pentru echipa lui).

Sambata probele ar fi trebuit sa inceapa pe la ora 10:00, dar nu erau toate pregatite, cel mai mult a durat construirea podului, pe care l-a probat Cezar (asigurat),dar a aparut si Sendre (neasigurat), Sendre a incercat sa-l dea jos pe Cezar, dar se tinea prea bine din pacate. Dimineata am fost incantat sa-mi vad si eu echipa completa si cu un membru in plus, din fericire fotograf, singurii fotografi din tabara Duracell si cu mine in aceeasi echipa.

Ni s-a atribuit cate un elev, de al lui Cornel, fiecarei echipe care avea sa fie arbitrul nostru. Pe la 11:00 am asistat la sedinta tehnica, iar dupa 10 minute am plecat spre prima proba, condus de catre cel mic. Prima proba a echipei noastre a fost sa ne suim intr-un copac cu ajutorul corzii care era prinsa de un scripete undeva mai sus. Toate bune si frumoase, eram 4 baieti, 2 fete, totul trebuia sa fie foarte simplu, ideea era ca se vor sui fetele, vor gasi repede indiciul pentru proba bonus si trecem la urmatoarea proba. Eh nu a fost deloc asa. Am tras fetele repede in copac, fiecare a stat cate 5 secunde ca asa era regula si le-am dat jos. Ne-am oprit sa analizam problema fiindca deja trebuia sa urce unul dintre noi baietii si fetele ziceau ca nu exista nici un indiciu. Pana la urma l-am urcat pe Postoaca in copac, si-a scos piciorul din nodul corzii si a urcat mai sus ca doar ,,ce naiba". Copilu' nu a zis nimic ca a depasit timpul cu vreo 10 minute, radea pur si simplu de noi ca nu gasim indiciul. Pana la urma ne-am prins care e smecheria... Trebuia sa urcam cu totii in copac apoi "piticu" ne dadea indiciul. La proba asta am avut un mic dezavantaj ca am fost 6 persoane in loc de 5, dar am terminat-o cu bine, am luat 10 puncte adica maximul si am continuat.

A doua proba, care nu necesita nici un fel de efort fizic ori intelectual, a fost ceva mai plictisitoare. Trebuia sa jucam sotron si sa culegem foi cu puncte de pe jos. Copilutzu ne-a explicat el putin gresit regulile de am pierdut locuri la final, dar sincer chiar nu a contat acest lucru.

La cea de-a treia proba a trebuit sa ne punem scafarlia la treaba, deoarece aveam o problema de rezolvat asemanatoare celei facute de Einstein. Am incercat noi sa rezolvam, dar avand doar o palma de foaie la noi si cu tantarii roi in jurul nostru nu prea ne puteam concentra, asa ca am dat cu banul ce raspuns sa alegem, si astfel am luat 0 puncte.

Urmatorea proba dupa Einstein a fost spre bucuria mea Sudoku cu nume, am stat vreo 5 minute sa rezolvam, dar fiindca mergea greu si ne sugeau tantarii am zis ca-l rezolvam in drum spre urmatoarea proba care s-a nimerit sa fie la o ora jumate de mers. Pe drum mi-am transformat numele persoanelor din Sudoku in cifre corespunzatoare si l-am rezolvat.
A cincea proba a fost sa intram in Pestera Hotilor si sa gasim indiciul pentru proba bonus. Sebastian (copilutzul) s-a ratacit putin, dar nu si-a pierdut increderea si ne-a dus pana la urma unde trebuia. Am intrat cu totii in pestera unde am gasit mult prea repede indiciul. Razvan si cu mine am continuat sa mergem mai adanc in pestera, daca tot eram acolo, asa ca restul ne-au asteptat afara cat noi ne udam la picioare din cauza paraiasului care curgea prin pestera si din cauza peretilor jilavi printre care ne strecuram ca soparlele. Abia cand am vrut sa ma intorc, pentru a inainta cu cealalta parte pe lateral, mi-am dat seama cat de ingusta e, fiindca nu am putut. Am mers asa cateva minute pana cand am dat de o urcare care trebuia catarata in ramonaj. Razvan s-a catarat imediat, dar eu neavand frontala, si cu telefonul in mana am zis ca il astept acolo. Nu a mai mers nici el mult, desi presupun ca ar fi putut merge si o ora. As fi stat in pestera aceea toata ziua, era racoare si cel mai important nu erau tantari. Cand am ajuns afara, ne astepta restul echipei sa facem o poza de grup.

De la pestera ne-am intors in tabara sa ne hidratam si sa mancam. In tabara ne-am si odihnit dupa ore intregi de mers printre tantari, apoi am plecat din nou la drum fiindca mai aveam de terminat aproximativ 10 probe.
De data asta ne-a condus copilu' la un parau, unde trebuia sa umplem o galeata cu apa, dar folosind orice in afara de recipiente. Din fericire nu am fost nevoiti sa ne dam jos hainele,  sa le inmuiem in apa si apoi sa le stoarcem in galeata pentru a o umple, precum au facut alte echipe. Am avut la noi, din fericire un sac menajer subtirel pe care l-am dat din mana in mana, cu grija, pana la galeata. Din 5-6 ture s-a umplut si am continuat la urmatoarea proba.

Am mai mers putin de la locul cu pricina pana am ajuns la alt parau unde trebuia sa facem un pod de haine. Eram toti entuziasmati mai putin fetele, fiindca nu prea aveau ce sa mai dea jos. Pana la urma nu am fost nevoiti sa ne dezbracam prea tare deoarece am facut podul dintr-un tricou, doua sireturi si doua curele de la gentile aparatelor foto. Apoi am facut niste poze si ne-am vazut de drum.
Sper ca nu e prea detaliat, oricum sunt sigur ca pentru unii e plictisitor ceea ce scriu, dar scriu pentru mine si pentru cei pe care ii intereseaza. Totusi cred ca intr-o zi cand voi reciti ceea ce-am scris voi fi nostalgic.
Puteti privi pozele ca fiind o pauza de la citit. Unele merita vazute.
Revenind: A urmat si o proba de supravietuire, in care trebuia sa ne construim un adapost din ceea ce gasim: crengi, lemne s.a.m.d.. Munca ne-a fost usurata cu mult, de catre echipele de dinaintea noastra, deoarece isi construisera acoperisul pe niste crengi din copac, asa ca noi am construit peretii si am terminat.

Iarasi a trebuit sa mergem o groaza prin padure pana am ajuns la urmatoarea proba. Aceasta implica mai multa forta, trebuia sa facem 100 de tractiuni la creanga unui copac. Fetele au facut 10 fiecare, eu am facut putin mai mult de 10, iar restul din echipa au facut restul de 60. Obositi si piscati de tantari am plecat spre proba la care a trebuit sa jucam Golf.

Asadar am mers pe o peninsula a Oltului unde iarba era pana la genunchi, ni s-a dat o minge de tenis pe care trebuia sa o bagam in gaura de langa un bat pe post de steag. Am cautat o bata zdravana, iar Duracell a fost primul care a lovit mingea, aceasta zburand mai mult din jumatatea distantei pana la "steag". Am nimerit 
gaura dintr-a 6 lovitura, exact inainte de a incepe sa ni se scada puncte.
Cand am ajuns la urmatoarea proba am aflat ca scripetele si coarda necesare probei au fost oarecum furate de catre cineva, asa ca am continuat la proba mult asteptata dupa o mica pauza in tabara de baza.

Eram deja obositi cand am ajuns la cea mai dificila proba, dar eram si entuziasmati, cel putin eu nu mai aveam rabdare sa incep. Am mentionat ceva mai sus ca am montat doua corzi peste olt pentru a-l traversa, eh ca sosise si clipa aceea. Primul care a traversat a fost Razvan, deoarece e cel mai bun alpinist dintre toti si am presupus ca se va descurca mai bine si la final ne va ajuta sa ne dam jos de pe coarda. S-a prostit putin deasupra apei ca sa ne sperie un pic, apoi a continuat fara probleme. Urmatorul a fost Duracell, apoi fetele dupa care am asteptat ceva, dar au trecut impresionant de bine avand in vedere ca nu faci asa ceva zilnic. A venit si randul meu, inca nu stiam daca sa imi iau aparatul cu mine sau sa-l las la mal sa mi se faca poze, am decis sa-l las lui Cornel Mic si nu regret deloc decizia asta, fiindca in poze veti vedea cam cat de speriat am fost primii pasi.

Pe la jumatatea drumului m-am oprit sa imi odihnesc bratele, intrucat ma dureau ca naiba, si am facut greseala de a ma uita la apa. Vazand-o cum fuge pe sub mine am avut impresia ca pic pe fata si incercand sa ma echilibrez m-am lasat pe spate si era s-o fac lata. N-am cazut, m-am echilibrat si am continuat sa merg fara oprire pana la final. La sfarsit am pus hamul pe coarda de l-au tras inapoi pentru urmatorul care trebuia sa treaca, urmatorul fiind copilutu'. Tin sa mentionez ca arbitrul nostru - copilu' a.k.a. Seb a fost cel mai tare dintre toti ceilalti. Doi dintre arbitrii celorlalte echipe au cazut in apa si au trebuit sa ii recupereze pentru a mai incerca odata. Sebi a reusit din prima fara sa stam prea mult dupa el. Plus ca si atunci cand s-a ratacit in padure tot a stiut sa gaseasca drumul, altii s-au intors fara sa ajunga la pestera. Pe mine unul daca m-ar pune cineva acum sa merg de la proba la proba din nou cred ca as avea dificultati in a le gasi. 
Dupa Sebi a urmat si Postoaca, care a trebuit sa fie mai special si sa traverseze pe o singura coarda, tragandu-se in maini. Normal ca s-a chinuit si s-a julit pe picioare pana cand si-a pierdut un adidas in Olt si a cazut, dar a reusit totusi sa se suie inapoi si a putut sa continue ca un om normal.

Dupa ce a traversat toata echipa am continuat spre urmatorul indiciu care se afla in Racos. Pana in sat Postoaca a mers descult si cred ca a fost incomod, deoarece mergeam pe langa sinele de tren prin pietre ascutite si alte ierburi cu spini. Eu  eram obosit si putin demoralizat ca mai avem de mers 3 km pana in Racos, asa ca jumatate din drum am facut echilibristica pe sinele de tren.
Inca putin si termin de scris, parca m-am plictisit si eu sa tot scriu.
La intrarea in Racos am dat de o ciusmea si ne-am purtat cu totii de parca nu mai vazusem apa de muulta vreme, ne-am ,,adapat", am mai mers 700 de metri prin sat pana am ajuns o bodega unde se afla indiciul. Tanti de acolo a fost destul de amabila sa ne serveasca cu sucuri, beri si cipsuri (categoric contra cost) inainte de a ne da indiciile. Ne-a lasat sa iesim si pe terasa, aceasta fiind o masa cu bancute asezata in gradina casei proprii.
Nu am stat mult deoarece se intuneca, tantarii ne sugeau si trebuia sa terminam concursul, asa ca am plecat incetisor pe acelasi drum pe care am venit eu cu o zi inainte.

In tabara se intorsesera toate echipele mai putin una care se ratacise in drum spre pestera, s-au calculat punctele acumulate dupa ultimele 2 probe. La una din ele a trebuit sa completam versurile unor poezii, iar la cealalta a trebuit sa raspundem la numeroase intrebari legate de unul dintre noi. Cel care a stat pe margine la proba aceasta a fost Postoaca, iar noua ni s-au pus intrebari despre el. La majoritatea am raspuns bine, am luat 7/10 puncte.
Dupa ce ni s-a calculat scorul am aflat ca am avut si un spion printre noi care trebuia sa ne saboteze probele. Spionul a fost chiar Postoaca, cel care a facut 50 de tractiuni pentru echipa noastra, asadar nu prea a incercat sa ne faca sa pierdem.

In seara aceea am plecat impreuna cu Teo, Liviu si o tipa de la Verde (clubul Verde Galati), fiindca incepea sa ploua si nu mai aveam ce sa fac. Am ajuns la doua-trei in Brasov si m-am culcat.

A doua zi am aflat ca am iesit pe locul 4, echipa lui Cezar pe 1. Initial iesisem pe locul 2, dar s-au depus tot felul de contestatii si contestatii la contestatii si astfel am ajuns pe locul 4, noi fiind multumiti cu ceea ce am primit si multumiti de ceea ce am facut nu am mai depus nici o contestatie. Majoritatea au tristat la probe si alte minuni, dar pana la urma nu asta a contat pentru noi, noi ne-am simtit bine, iar Teambuilding-ul si-a indeplinit foarte bine rolul, de a ne cunoaste mai bine.

Multumirile mele lui Cornel Spiridon si lui Iulian pentru acest weekend minunat.