luni, 9 ianuarie 2012

Postavaru - 08.01.2012

Am fost la schi dupa o pauza prea mare, cam de 2 ani, datorita preturilor exorbitante de la telecabinele si teloegondolele din Poiana Brasov. Anul trecut au reamenajat partiile vechi si au amenajat noi partii special pentru olimpiadele de iarna de anul viitor. Proiectul nu este inca incheiat dar partiile sunt schiabile si destul de bine amenajate.











Cu o zi inainte a nins mult si bine asa ca ne-am gandit sa amanam orice alte planuri si sa mergem sa schiem. Am plecat din Brasov cu masina lui Cornel Mic in care am incaput perfect 5 persoane plus echipament intreg de schi. In Poiana am parcat masina intr-un loc fara plata stiut de Bogdan, iar de acolo am pornit pe schiuri si pe jos spre partii. Bogdan si cu Balan
si-au pus schiurile de tura iar pana sus nu le-au mai dat jos. Eu am imprumutat ruxacul lui Bogdan pe care l-am umplut numai cu perechea de clapari, schiurile mele le-am pus pe lateral, mancarea intr-un minicompartiment, iar aparatul la gat evident.












La plecare aveam de gand sa urcam de vre-o 3 ori, poate Bogdan si cu Balan ar fi reusit, de fapt sigur ar fi reusit daca ar fi vrut. Eu dupa ce am urcat partia Bradu am zis ca imi iese inima din piept si mor acolo de oboseala. Datorita greutatii pe care o caram: un clapar are 3 kg, un schiu are 2,5 kg, in total aveam ~12 kg in spate cu tot cu mancare si apa. La inceput a fost destul de greu, dar pe la jumatea urcarii a fost si mai greu... deoarece nimeream portiuni de partie nebatatorita si cu toate kg mele ma afundam uneori si pana la genunchi.

Asadar urcarea a fost chin, eram demoralizat si ma gandeam ca trebuie sa fi nebun sa faci asa ceva, dar trebuie sa fi cu totul smintit sa dai 20-30 de lei pentru o urcare cu nenorocita aia de telecabina. Am ramas destul de in urma la inceput, apoi dupa ce i s-a stricat schiul lui Cornel i-am depasit pe cei mai viteji dintre ei si am continuat cu Cezar care era tot pe jos cu schiuri si clapari in rucsac, dar intr-o forma mai buna decat eram eu. Ne-am intalnit cu restul pe la capatul telegondolei. Nu stiu cum s-au vorbit ei acolo, si nici ce au stabilit sa facem, dar am ajuns sa fiu singurul care a vrut sa mearga pana pe varf, asa ca mi-am luat ranita si am pornit dupa ce mancasem cate ceva.


Inainte sa plec i-am facut niste poze lui Stratila ca ma rugase tare mult sa il pozez cum coboara.

Am ajuns repede pe varf, unde m-a izbit vantul si am fost nevoit sa-mi pun cagula si ochelarii ca sa pot face poze. Dupa ce am coborat de pe varf si am ajuns la inceputul partiei de schi am stat vre-o 10 min si m-am chinuit sa ma echipez de coborare, intr-un final. Am plecat usor la vale deoarece nu era panta mare si neavand betele la mine m-am gandit ca asi putea sa filmez o parte din coborare, fiind foarte increzator in abilitatile mele de schior. M-am inselat amarnic crezand ca mai pot schia dupa 2 ani. Era sa cad si cred ca daca cadeam imi rupeam ceva numai sa nu pateasca aparatul ceva. Asadar m-am orpit si l-am ascuns bine in rucsac si am acordat mai multa atentie schiatului in sine.

Am ajuns mult prea repede la cabana unde m-am intalnit cu restul lumii, iar de acolo am coborat schiind haotic pe drumul rosu. Si drumul rosu a fost prea scurt, dar satisfactia maxima si direct proportionala cu viteza.
Nu s-a mai intamplat nimic ce sa merite povestit dupa ce am coborat asa ca o sa trec direct la felul in care ne-am hotarat sa coboram din poiana. Deoarece erau persoane venite pe jos in poiana, adica Ruxi si altii,  Cornel a avut persoane cu care sa se intoarca, iar noi nu am fost nevoiti sa cotizam cu bani de benzina si la intors. Am coborat impreuna cu Cezar, Balan si Bogdan pe schiuri pe Drumul Vechi. Pentru mine a fost pentru prima oara cand l-am coborat pe schiuri si am fost mai mult decat multumit. Zapada era mare si nu am avut ghinionul de gheata sau pietre prea mari. S-a inoptat si nu am avut frontala la mine, dar nu am avut prea mare nevoie de ea deoarece se distingeau marginile drumului oarecum binicel de la lumina lunii. Din cand in cand se mai vedeau artificii si scantei de la schiurile noastre atunci cand loveam cu cantul intr-o piatra si era oarecum interesant.

Am mai mers putin spre oras, dupa ce am ajuns la Pietrele lui Solomon, apoi a venit Cornel cu masina si ne-a cules sa mergem la mine sa jucam o carte sa bem un vin fiert si am facut si niste clatite mega-delicioase cu mega-smantana, mega-miere si mega-gem. Si acum am de facut o mega-curatenie in holul mic:

2 comentarii:

  1. super pozele:) ce aparat folosesti? acelasi compact cu mult zoom sau ai trecut pe altceva?

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi, folosesc alt compact cu si mai mult zoom. Un Nikon Coolpix P500.

    RăspundețiȘtergere